Sunt subiecte care ard, nu te lasă să dormi şi care cer să revii asupra lor pentru că au o fundamentală implicare în destinul unui popor/naţiuni şi al țării sale, cum este dăinuirea prin natalitate. Pe acest subiect am mai scris, deconspirându-ne opinia, şi tocmai pentru că arde şi că are un rost fundamental. Existenţial în viitorul ţării românilor voi mai scrie.

Este obligatoriu a o face trăgând disperate semnale de alarmă. O ştire recentă de presă ne-a adus la cunoştinţă că apropriata perspectivă, în ceea ce priveşte câţi vom mai fi vii, este sumbră. Ştirea ne spune că, din 23 de milioane de locuitori ai României câţi erau în 1990, vor mai fi trăitori, foarte curând, doar vreo 12 milioane, iar în 2100, vom mai fi doar… 8 milioane,  că decesele deja au depăşit cu mult naşterile.

Cauzele acestei stări de lucruri, şi dinlăuntrul ţării, şi din afara fruntariilor, sunt cunoscute, dar la nivel de decizie parlamentară, guvernamentală şi prezidenţială nimeni nu prea ştie ce ar fi de făcut. Natalitatea, între timp, se prăbuşeşte! Este un dezastru. Iar, cum am mai spus şi altădată, peste 6 milioane de români (un sfert din populaţie) au făcut să apară România italică, România britanică, şi nu numai.

Şi aceasta pentru că, în ţară, nu-şi mai găsesc locul, iar lumea occidentală, după intrarea României în UE, îi atrage, ca forţă de muncă ieftină, pentru propria prosperitate. Iar guvernanţa, cuprinsă de fervoarea unei imbecilităţi trădătoare, a distrus industria naţională, la ordin dat din afară de oculta corporatismului neomarxist/globalist care nu prea mai este ocultă. Și n-a pus în loc altceva profitabil pentru naţiune.

(va urma)