13.01.2020 00:19

Semnalele lui 2020: îndoieli, spaime, incertitudini

Galerie foto

GEORGE COANDĂ

Nimic nou sub soarele României capitaliste. Şi acest an, ca şi ceilalţi treizeci de ani de mai înainte, începe sub spectrul unor îndoieli şi spaime şi incertitudini. În decembrie, când s-au împlinit cele trei decenii de la revoluţia din ’89, unii participanţi la acel eveniment istoric au deplâns faptul că una au sperat atunci şi altceva, malefic, ne distruge destinul şiţara. Nicio guvernare n-a găsit soluţiile salvatoare pentru a scoate ţara din impasul în care se adânceşte, tranziţia de la socialism la democraţia capitalistă nefiind nici astăzi încheiată. Sau poate nu va fi încheiată niciodată, fie pentru că din anumite centre de comandă, chiar din UE, nu se doreşte asta (şi pentru ce s-ar dori atâta vreme cât este mai lesne de stăpânit şi de exploatat o ţară în haos programat?), fie că reîntoarcerea la capitalism nu mai este fiabilă şi urmează a se instaura în lume o a treia cale. Nici capitalistă, nici socialistă. Poate acel al „treilea val” de care vorbea/premoniţiona încă de acum o jumătate de secol AlvinToffler. Şi nu ştim încă ce va fi să însemne pentru evoluţia omenirii. Unii economiştişi filosofi l-au denumit „post-industrialism”. Oare despre aşa ceva să fie, într-adevăr, vorba? Sau despre acea Nouă Ordine Mondială denumită „globalizare” cu anumite efecte nocive, letale, pentru unele naţiuni? Însă ceva, la nivel planetar, se petrece. Este, şi deja se simte, o ciocnire revoluţionară de valuri. România va rezista şi va fi să dăinuie după o asemenea uriaşă ciocnire? Greu şi dificil de răspuns la o astfel de întrebare. Deocamdată, după trei decenii de la ieşirea ei din „lagărul socialist”, bâjbâie în necunoscut. Cine ar putea-o scoate/salva şi a o pune pe o sigură „linie de plutire”? Nu ştim cine. Oameni politici autentici, dublaţi de autentici oameni de stat, nu avem în acest moment, chiar de i-am căuta şi cu lumânarea. Din păcate, „cai troieni” avem în vrac. Şi se vede ce au făcut până acum fiind ei la guvernare. Au aruncat ţara în dezastru îmbogăţindu-se pe sine. Sub asemenea auspicii, iată, îşi începe drumul, în România, anul 2020 după Hristos. Un an fără o lumină clară la orizont în stare să străpungă ceaţa groasă care ne-a cuprins şi să ne arate Calea şi Adevărul. N-aş vrea să cădem în pesimism. Şi asta pentru că încă mai sper că poporul român va găsi, cum a mai găsit în Istorie de atâtea ori, energia, în sinea-i, de a se salva şi a merge, cu fruntea sus înainte. Salvându-se ca naţiune şi ţară. Aşa să ne ajute Dumnezeu!