19.04.2021 00:19

România în cătarea Kremlinului. Nu este un basm! (I)

România în cătarea Kremlinului. Nu este un basm! (I)
Galerie foto

GEORGE COANDĂ


În estul Ucrainei a reizbucnit un război care o vreme a mocnit, Statele Unite, NATO și Uniunea Europeană stând într-un priveghi vigilent cu ochii țintă pe Vladimir Putin. Ceea ce se întâmplă între Moscova și Kiev este un contencios mai vechi, secular, iar după anexarea Crimeei de către Federația Rusă, lăsând Ucriana fără o bază militară extrem de importantă la Marea Neagră - anexare care poate fi discutată, și istoric, și geopolitic, nu doar din punctul de vedere al Washingtonului și Bruxellesului pentru a înțelege la rece acest caz -, deodată perspectiva unui război mondial, apocaliptic a băgat nu spaima, ci groaza în omenire, țările cele mai expuse, din „vecinătatea apropiată“ a acestui „teatru de lupte“ fiind Polonia, România și cel deal doilea stat românesc, Republica Moldova. Și cum între România și Federația Rusă, de asemenea, există un vechi contencios (să ne amintim de teritoriile luate cu anasâna și de tezaurul pitit în beciurile Kremlinului), românii ar trebui să nu doarmă pe o ureche că, vezi Doamne, US Army este prezentă pe meleagurile noastre și că „umbrela NATO“ o să ne apere de ploaia de rachete lansate de pe „portavionul Crimeea“. Printre altele, pentru că, sunt sigur, mulți nu știți, cu Rusia suntem, putem zice, vecini gard în gard, atâta vreme cât încă este membră a Comisiei Dunării - cu toate că după destrămarea U.R.S.S. nu mai avem frontieră comună pe teren - și una din țintele ei strategice din războiul cu Ucraina fiind reinstalarea sa militară la gurile fluviului. Pierderea accesului direct la marea „cale de apă“ europeană înseamnă pentru Moscova o înfrângere și eliminarea de la luarea unor decizii „de mână forte“ cu efect până în inima Uniunii Europene. De aici „visele negre“ care-l bântuie pe Vladimir Putin și încăpățânarea de refacere, cât de cât, fie și manu militari, a imperiului sovietic, geografic/geopolitic. (va urma)