01.06.2021 00:19

Revoluţie ori nu…

Galerie foto

GEORGE COANDĂ

… iată dilema, misterul, mistificarea, bâlbâiala, aiureala sau cum veţi dori s-o consideraţi sau numi, căci, iată, la 31 de ani de când în decembrie 1989 justiţia patriei nu este hotărâtă să facă lumină, iar istoricii, fiecare după cum îl taie capul, încurcă şi mai abitir lucrurile. Iată, deunăzi, Înalta Curte de Justiţie şi Casaţie a întors dosarul în care sunt acuzaţi Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu şi Iosif Rus (plecat între timp la locul cu verdeaţă) de „crimă împotriva umanităţii” la Parchetul Militar. Motivul? Sunt în dosarul acesta câteva neclarităţi (cineva nu vrea nici în ruptul capului să le clarifice), dar au fost respinse (de ce oare?) şi unele mărturii semnate de împricinaţi de către judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte. Nu vi se pare că asistăm la un joc de-a alba-neagra şi că aşteaptă cu tâlc dispariţia din această lume a unor făcători ai „revoluţiei române”? Ba bine că nu. Eu nu zic că nu au existat victime după ce cuplul Ceauşescu a fost extras din C.C. al P.C.R. de generalul cu piciorul în gips, au existat din păcate, dar zic că am fost martori şi la o halucinantă manipulare care ne-a aruncat într-un vârtej al unui scenariu bine pus la punct cu mult înainte de – cum le percep alţii – „evenimentele din decembrie”. Şi dacă – iată chestiunea atât de încurcată şi de riscantă pentru interpretarea istorică şi pe care am mai atins-o în câteva demersuri editorialistice – Ion Iliescu şi Gelu Voican Voiculescu (dar de ce numai ei?) vor fi găsiţi vinovaţi de către instanţa de judecată şi condamnaţi la temniţă cu executare pentru „lovitură de stat”, mai mult ca sigur că, pe cale de consecinţă, şi revoluţia va fi condamnată şi.... anulată ca „stare de fapt”. Căci Ion Iliescu, Petre Roman, Silviu Brucan (deloc regretat), în fond fruntaşii Frontului Salvării Naţionale (e drept, de inspiraţie gorbaciovistă), sunt de neseparat de mersul revoluţiei şi de răsturnarea regimului comunist ceauşist şi înlocuirea cu societatea capitalistă – o restauraţie după 45 de ani -, sălbatică/ inumană în cazul României. Poate că pentru noua/vechea orânduire democrat liberală ar fi cazul să fie condamnaţi. Şi nu numai Ion Iliescu pentru „capitalismul de cumetrie”. Ei, vedeţi riscul?