31.07.2024 00:20
Prefacerea lumii pe Coasta de Azur (III)
Galerie foto
Pe Coasta de Azur am sesizat, rătăcit în această babilonică învălmășeală, cum, inevitabil, lumea Omului se schimbă. Și, tot din curiozitate gazetărească, am intrat într-un „supermarche”, și nu am fost uimit, pentru că mi s-a confirmat „la fața locului”: multe de-ale gurii, pe care le importăm din Occident, arată altfel și au alt gust, sănătos, aici, iar alea pe care ni le aruncă nouă sunt „bon pour l’Orient”. Adică pentru popoare... second-hand. Și am fost atât de dezamăgit, chiar dacă avusesem momentele mele „tres agreables” pe Coasta de Azur.
Și nu cu mult timp înainte de a urca în avion pe feericul aeroport din Nisa, deodată m-a izbit imaginea altei invazii în Hexagon: islamică. Nu precum cea chinezească pe Croisette, ci pretutindeni. Era ca o magmă în neoprită revărsare. Un francez, și am băgat de seamă că era contrariat, înfricoșat, mi-a dat un exemplu: Maghrebul pe care, cândva, noi l-am cucerit și colonizat, ne cucerește el pe noi acum, ridicându-și moscheile, de la Coasta de Opal, la Coasta de Argint și Coasta de Azur.
Ca, de altfel, toți arabii care transformă Franța într-o țară a Islamului. Porțile cetății, din păcate, noi le-am deschis acestei invazii. Își cer drepturi fără să ofere nimic benefic la schimb. Și când, în noapte, priveam prin hubloul avionului Wizz Air fascinanta constelație a Coastei de Azur, spunându-i „Au revoir” – dar nu știu când va fi să mai fie – m-a străbătut din nou gândul de pe Croisette, ca un frison existențial: lumea Omului, inevitabil, se schimbă. Așa cum nici Coasta de Azur nu mai este cea de altădată.
Doar marea e aceeași, cum aceleași sunt și stâncile roșii de la Esterul pe „drumul de Cornișă”. Cum la fel a rămas și plaja de la Juan, lângă cap d’Antibes pe care, în 1815, a debarcat Napoleon, evadând din exilul de pe insula Elba, în ultima sa încercare de a schimba soarta Europei. Și Europa n-a vrut să se schimbe atunci și l-a trimis să-și dea obștescul sfârșit pe o altă insulă pierdută în Oceanul Atlantic. Și de atunci, și până mai târziu, și pe Coasta de Azur s-a scris de câteva ori, totuși, istoria schimbării de destin a Omului.
George Coandă