18.03.2024 00:17

Păi ce, e de colo să ai şefia NATO pe mână!?

Galerie foto

George Coandă

Herr Klaus Werner Iohannis, încă preşedintele României (după unii umorişti răi de gură, Românabsurdistan, şi, poate că mă veţi acuza de lipsă de… patriotism, cu care sunt de acord), deunăzi, după ce a dat o fugă până-n Muntenegru, ca să-şi mai adauge pe agenda sa de neobosit globe-trotter încă un stat, fie el cât un judeţ, aşa, pe după-amiază, de la pupitrul prezidenţial de la Palatul Cotroceni, a dat de veste naţiunii emoţionând-o (oare?) cum că s-a hotărât să se înscrie în competiţia pentru obţinerea formidabilei funcţii de secretar general al NATO. Ceva, ceva plutea, pe chestia asta, de la o vreme în aerul patriei. Iar după fastuosul, congres al Partidului Popular European/PPE organizat pe malurile bucureştene al Dâmboviţei, organizat – şi pentru niciun român nu a existat vreo îndoială – cu un anumit dichis, în care şi frau Ursula von der Leyen, şi alţii mai mari de la Bruxelles erau luminaţi de imense zâmbete de satisfacţie, de Klaus al nostru nu mai zic în ce stare euforică s-a aflat, a devenit clar că i s-a rezervat, pe undeva, pe la vârful, UE sau NATO, un „viitor de aur”. Şi, deunăzi, preşedintele patriei… eşuate sub mandatul Domniei sale (de fapt, l-am citat, adică am operat cu materialul clientului) şi-a anunţat „pohta ce-a pohtit-o”. Zer gut! E neamţ. Dă bine. E vorbitor fluent de limbi anglosaxone. Şi asta dă bine. N-a ieşit din vorba/ordinele bruxellezo-washingtoniene pe chestia Ucrainei (a unor interese ale SUA şi UE pe acolo). A dat foarte bine. Mai ales că, faţă de Varşovia şi Budapesta, n-a scos nici măcar un „pâs” revendicativ teritorial, măcar că, pe dreapta, avem ce revendica. Şi ce dacă în Românabsurdistan, sub inutila sa păstorire, totul a eşuat glorios (na, că iar l-am citat), nu se pune. Klaus este un băiat cuminte şi ascultător. Iar noi, conaţionalii săi, n-avem decât să leşinăm de o imensă satisfacţie dacă va fi ales la comanda supremă a celui mai puternice alianţe militare de pa mapamond. Şi să ni se umfle pieptul de o fierbinte mândrie patriotică. Uraaa! Şi ce dacă, după aia, ţarul Putin va îndrepta o rachetă Satan spre Bucureşti! Păi ce, e de colo să ai șefia NATO pe mână?