08.07.2021 00:15

Mihai Stan şi incitantul "drum al Cărţii"

Galerie foto

GEORGE COANDĂ

Fără niciun fel de îndoială, Mihai Stan este la ora actuală una dintre acele personalităţi – un infatigabil homo faber – care a aşezat /aşează peceţi indestructibile pe egregorul cultural târgoviştean şi nu numai. Tocmai de aceea are multe de mărturisit, şi nu orice, pentru că, repugnându- i străvechiul obicei românesc „hai să ne aflăm şi noi în treabă” cu adjuvantul „merge şi aşa”, Mihai Stan sa impus în egregorul amintit printr-o productivă acţiune creatoare cu vocaţie de arhitect inspirat. Tocmai din această pricină nu pot fi bănuit că-i fac o caracterizare encomiastică fără acoperire, iar o indubitabilă dovadă – asemenea unei depuneri de mărturie în faţa opiniei publice şi a istoriei – este monumentala frescă diaristică „Drumul Cărţii. Din jurnalul unui editor”, apărută la Editura Bibliotheca (volumul 1 – 2018 şi volumul 2 – 2021). Şi mă voi opri la al doilea volum, masiv (556 pagini) şi care este o complexă baleiere a spaţiului cultural târgoviştean proiectată pe un fundal amplu al „mersului istoriei recente” la români cu unele racorduri la „lumea largă” politică şi economică. De aici şi imaginea de frescă mundană în mişcare. În fond, nu numai cel de-al doilea volum, recent dăruit cititorului de autor şi editură, ci întreaga această operă semnată de Mihai Stan, şi care se înscrie perfect în cadrele canonice ale Şcolii de la Târgovişte, se recomandă şi se impune prin desfăşurarea sa sui-generis. Este, să spunem, un construct sincretic (un puzzle simpatetic) de jurnal, bilgdunsgroman şi decupaj cinematografic documentar, în care, mai accentuat în al doilea volum, îţi este capturată atenţia prin sincere, şi, uneori, în acvaforţe mărturisiri şi caracterizări de personaje, nu o dată limbajul pamfletar cauterizând caractere şi evenimente. Şi nici nu se putea altfel, există în această frescă în mişcare şi, de bună seamă, subiective, calde portretizări ale unor oameni de cultură, dar şi, exact surprinse, momente semnificative din cronica unui eclatant fenomen literar – Societatea Scriitorilor Târgovişteni. N-aş putea spune că „Drumul Cărţii. Din jurnalul unui editor” i-ar fi „finis coronat opus”, nu pentru că Mihai Stan mai are încă multe de spus pe ductul său scriitoricesc, însă prin această frescă suigeneris de epocă şi de orizont cultural târgovi ştean, şi nu numai, îşi adaugă încă un vector consolidant la statusul său cert de eminentă personalitate creatoare.