17.02.2015 00:21

Gunoaiele din Dâmbovița, nemăturate de DNA

Gunoaiele din Dâmbovița, nemăturate de DNA
Galerie foto

❚ De la raportul antedatat privind aprobarea metodologiei pentru instituirea taxei, până la organizarea licitației pentru operatorul de gunoi, ilegalitățile s-au adunat cu toptanul ❚ Președintele CJD de la acea vreme, Florin Popescu, a promovat proiectul-pilot care a devenit o afacere de milioane de euro bani publici, „predată la cheie” apropiaților Elenei Udrea

PETRE DRĂGUȚOIU


Actele de corupție și de conflict de interese, nelegalitățile comise de fostul președinte al Consiliului Județean Dâmbovița, Florin Popescu, în mandatul 2008-2012, cuprinse și în sfera de investigație a Direcției Naționale Anticorupție și a Agenției Naționale de Integritate în două dosare penale, l-au dus în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție. Șpaga electorală cu 70 tone pui pentru alegerile locale din 2012 și conflictul de interese penal pe urma unor contracte de sute de mii de euro încheiate de Florin Popescu – în calitate de președinte al CJD – cu firma PROCOR, controlată de familia sa, pot fi completate cu un nou dosar. Este vorba despre abuzul în serviciu în dauna avutului public privind taxa de habitat pentru salubrizare în localitățile județului din anul 2010, subiect asupra căruia revenim cu date noi.

În județul Dâmbovița era în derulare un proiect în domeniul salubrizării, finanțat din fonduri ISPA, pentru ecologizarea localităților și depozitarea deșeurilor în locuri special amenajate. Proiectul, experiment la nivel național, se numea „Reabilitarea colectării, transportului, depozitării și prelucrării deșeurilor solide în județul Dâmbovița”. Pentru buna gestionare a proiectului a fost înființată Asociația de Dezvoltare Intercomunitară din care făceau parte toți primarii din localitățile județului. Asociația trebuia să implementeze proiectul salubrizării în condiții de legalitate, dacă nu ar fi intervenit, în stilu-i cunoscut, fostul președinte al CJD.

În Raportul CJD din 25 ianuarie scrie ce S-A VOTAT... pe 26 ianuarie în ADI Salubritate

Astfel, în luna ianuarie 2010, Direcția de Urbanism Amenajarea Teritoriului și Lucrări Publice a CJD a înaintat sub semnătura directorilor executivi, ec. Carmen Igescu și arh. Dan Nițescu, Raportul nr. 670 din 25.01.2010, în care se preciza:

„Prin Hotărârea nr. 1 din 26.01.2010, Asociația de Dezvoltare Intercomunitară «Reabilitarea colectării, transportului, depozitării, prelucrării deșeurilor solide în județul Dâmbovița» s-a aprobat înființarea și organizarea Serviciului de Salubrizare Dâmbovița, ca serviciu comunitar de utilitate publică, având ca obiectiv activitățile de salubrizare, în conformitate cu Legea nr. 101/2006 privind serviciul de salubrizare a localităților, modificată și completată. Tot la aceeași dată, dar prin Hotărârea nr. 3 din 26.01.2010 a aceleiași asociații, a fost împuternicit CJD să organizeze, reglementeze, exploateze, monitorizeze și gestioneze activitatea Serviciului de Salubrizare Dâmbovița, pe structura Serviciului Public Județean de Alimentare cu Apă și Canalizare Dâmbovița. (...) În acest sens, propunem spre aprobare Metodologia de instituire și colectare a taxei de habitat la nivel județean cu destinație specială de salubrizare prevăzută în Anexa la proiectul de hotărâre”. Întrebarea este, de unde știau cei doi directori executivi menționați, în momentul înaintării raportului (25 ianuarie 2010), ce se va discuta a doua zi, respectiv 26 ianuarie 2010, în cadrul Asociației și ce hotărâri vor lua membrii acesteia?! Dar președintele CJD, Florin Popescu, cel care a aprobat raportul, se pare că știa.

Taxa, aprobată nu pe gospodărie, ci... pe cetățean

Proiectul de hotărâre în acest sens a fost supus spre aprobare consilierilor CJD în plenul ședinței din 28 ianuarie 2010. Metodologia, care se pretindea a fi în interesul cetățenilor județului și al administrațiilor locale, nu prevedea decât obligații, cele mai multe în dezavantajul lor. Taxa, estimată atunci la 50.000 lei vechi pe locuitor, era stabilită cu precizarea: „Taxa se datorează de către toate persoanele fizice care domiciliază sau locuiesc în județul Dâmbovița, precum și de către persoanele fizice din alte județe sau din alte state care dețin proprietăți sub forma unor locuințe pe teritoriul județului Dâmbovița, utilizatori ai serviciului de salubrizare. Taxa se datorează de către persoanele fizice pentru transportul, colectarea și depozitarea deșeurilor generate pe raza județului. Cuantumul taxei de habitat cu destinație specială de salubrizare va fi stabilit după finalizarea procedurii de atribuire a operatorului și va fi aprobată prin hotărârea Asociației de Dezvoltare Intercomunitară”.

Așadar, taxa devenea obligatorie pentru fiecare locuitor, nu pentru fiecare gospodărie din județ. Florin Popescu a acceptat fără comentarii să scoată bani de la fiecare cetățean al județului, indiferent de situația acestora, neluând în calcul că existau și foarte multe familii sărace, unele cu 8-10 membri și chiar mai mulți. Părinții erau obligați să plătească taxa inclusiv pentru un nou născut, poate chiar din alocația copilului, aceasta fiind de multe ori singura sursă de venit. Pentru pensionari, majoritatea cu venituri foarte mici, taxa a devenit o nouă povară.

Primăriile, încărcate cu povara taxei de habitat și transformate în „recuperatori”

Dar „nașul” Florin Popescu, așa cum era poreclit, a găsit soluția „ingenioasă” ca primăriile să crediteze serviciul din fonduri proprii, iar ulterior să recupereze sumele de la cetățeni. În cazul unor comune dâmbovițene cu numeroși cetățeni rromi, care nu puteau plăti fiind bine cunoscut faptul că pentru aceștia, singura sursă de întreținere o reprezentau ajutoarele sociale, precum Conțești – Bălteni, Cojasca, Moroeni – Glod, CJ Dâmbovița a prevăzut în celebra Metodologie că: „Pe perioada desfă- șurării activității, CJD poate finanța activitatea Serviciului Județean de Apă, Canalizare și Salubritate Dâmbovița”. Scopul evident al unor astfel de obligații financiare viza plata operatorului unic pentru transportul, colectarea și depozitarea deșeurilor, fără ca acesta să-și asume practic niciun risc.

Curtea de Conturi: licitația din 2010, organizată nelegal

În ședința CJD din 28 ianuarie 2010, la pct. 8 al ordinii de zi, Florin Popescu anunța sec: „Vreau să vă aduc la cunoștință tuturor că a avut loc selecția operatorului unic de colectare a gunoiului din județul Dâmbovița, câștigătoare este declarată firma SUPERCOM”. Cum s-a desfășurat selecția, pe baza căror criterii și în ce condiții a fost declarată câștigătoare firma SUPERCOM, n-a mai catadicsit să precizeze fostul președinte al CJD. Dar, după cum aveam să constatăm, n-a fost acesta nici primul și nici ultimul abuz din mandatul lui Florin Popescu.

Jurnalistul Tiberiu Lovin consemna în „Jurnalul Național”, în articolul „Afacerea gunoiul. Caracatița salubrizării”, publicat în 2005: „Bani grei. Milioane de euro lunar. (...) În spatele tomberoanelor sau gropilor de gunoi stau oameni politici și investitori suspecți. Unul dintre aceștia stă aproape de președintele Băsescu și-l consiliază (n.n. – acționarul principal la SUPERCOM, Ilie Ionel Ciuclea), iar firma pusă pe picioare de el scoate miliarde din salubrizare. (...) Societatea SUPERCOM SA a fost pusă pe picioare de Alexandru Bittner, Dorin Cocoș, Elena Udrea și Ilie Ciuclea”. Un control al Curții de Conturi a arătat în 2013 că licitația a fost organizată fără respectarea legii. Astfel, potrivit Agerpres, pre- ședintele CJD, Adrian Țuțuianu, a declarat că au fost găsite nereguli în organizarea licitației de colectare a deșeurilor: „Câteva concluzii care trebuie să ne îngrijoreze: se consideră de către Curtea de Conturi că nu au fost respectate criteriile înscrise în caietul de sarcini cu ocazia licitației desfășurate în 2010”. Mirarea noastră este că DNA-ul nu s-a sesizat pe această afacere care în anumite privințe, așa cum spun mulți cetățeni, este suspectă.