18.02.2020 00:19

Geniul şi sălbaticii

Galerie foto

GEORGE COANDĂ

Superba democraţie liberală capitalistă, de care, zice-se, ne bucurăm, dând din coadă de fericire, de vreo treizeci de ani încoace, a deversat din greu pe mirabilul meleag mioritic dejecţiile libertinajului toxic, analfabeţii funcţionali dansând asemenea unor fauni demenţi pe imaginea valorilor naţionale, care ne definesc şi ne recomandă identitar planetei, dorindu-le, în nebunia lor fără leac, ucise. Aceşti mancurţi, pentru care a fi valoare culturală românească ar strica, chipurile, fasonul nostru în vortexul globalizării (New World Order), killeri de serviciu ameninţând cu satârul însângerat al urii, urlă, apucaţi de o sminteală halucinantă, maculând – de ce nu, şi din invidie visceral maladivă, dar şi, nu mă îndoiesc, să dea bine în faţa stăpânilor de pe aiurea cărora le ling cu sârg cizmele – geniile/ cariatide ale acestui neam răstignit pe o Golgotă a istoriei. Aşa cum s-a întâmplat deunăzi când un oarecare „om de ştiinţă” – el se pretinde ceva de genul ăsta – fost efemer ministru al Educaţiei (naţionale), personaj histrionic, şi care răspunde la un nume funebru/ Funeriu, l-a atacat – minte rătăcită în hohote – pe Tudor Gheorghe pentru extraordinarul spectacol de la Sala Palatului, „Degeaba 30”. Şi hop, i-a sărit (din minţi), tot un oarecare, cu pretenţii de... persoană publică, umbră sulfuroasă a tatălui său revoluţionar şi mare actor (făcându-l de râsul lumii), insul Caramitru junior, atât interpretul arivist şi absurd al „pixelului albastru” – vă mai amintiţi de chestia aia cu pumnul expediat de Traian Băsescu în obrazul unui copil – cât şi fiul ratat al actorului, mai-mai să-l asasineze pe genialul oltean sincer iubitor de neam românesc, băgându-i vina că nu adora el cele trei decenii postrevoluţionare de dezastru... multilateral dezvoltat al României. Da, „decenii de realizări măreţe” (capitalist mafiote) întru tragedie românească, pe valul infect al tranziţiei chinuind nişte sălbatici scăpaţi din pubela unei năimite „societăţi civile” ai cărei corifei stau, de la o vreme, cu tărtăcuţele pitite în nisipul nimicniciei de sine (numele lor nu sunt secrete, le ştie toată ţara, lipsiţi cum sunt chiar de minima moralia, instigatori, cu premeditare, la zâzanie şi ură între români). Iar asasinii (sălbaticii, deci) funeriu–caramitrişti ai valorilor culturale româneşti – a venit timpul să fie vârâţi în „cămaşa de forţă” – este sănătos, pentru naţiune, să fie priponiţi doar într-un singur loc: în peşteră. (N.B. Pornind de la acest caz, propun, luând admirabilul exemplu al poporului japonez, ca Parlamentul, Guvernul sau Academia Română să instituie oficial, când este vorba de creatori de geniu, care prin harul lor arată lumii cine suntem, titlul de VALOARE PATRIMONIALă NAţIONALă INTANGIBILă. Iar cine cutează să maculeze o astfel de valoare să suporte rigorile legii).