11.06.2021 00:16

Dreapta credinţă şi trăirea ei

Biserica Ortodoxă îi cinsteşte în a VII-a duminică după Sfintele Paşti, pe cei 318 Sfinţi Părinţi care au participat la primul Sinod Ecumenic. Acesta s-a desfăşurat în anul 325, în oraşul Niceea, şi a fost convocat de Sfântul Împărat Constantin cel Mare. Când Biserica a întocmit calendarul, a stabilit ca această duminică, a şaptea după Paşti, care precede marea sărbătoare a Pogorârii Duhului Sfânt şi care urmează după Înălţarea Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, să fie o duminică de pomenire a Sfinţilor Părinţi de la Sinodul I ecumenic. De ce? Mai întâi, pentru că la Sinodul I ecumenic s-a mărturisit de către 318 Sfinţi Părinţi din Biserica Răsăriteană şi Apuseană că Iisus Hristos nu este o făptură, nu este un om devenit Dumnezeu, aşa cum greşit susţinea ereticul Arie din Alexandria, ci Hristos este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, Care S-a făcut Om din iubire pentru oameni: ‘pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri şi Sa întrupat de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria şi S-a făcut Om’. Sinodul I Ecumenic, prima adunare a episcopilor din întreaga Biserică, a rămas în istorie ca un model privind adoptarea deciziilor majore care privesc dreapta credinţă şi unitatea Bisericii. La acest Sinod au fost combătute ereziile vremii, printre care şi învăţătură greşită a lui Arie care se raporta cu o înţelegere pur omenească la Taina Întrupării Mântuitorului, ştirbindu-I Acestuia calitatea dumnezeirii Sale. De asemenea, la acest Sinod au fost formulate primele articole ale Simbolului de Credinţă. Printre cei prezenţi s-au numărat Sfântul Nicolae, Sfântul Spiridon al Trimitundei, Sfântul Atanasie, dar şi ierarhi de pe teritoriul de acum al ţării noastre. Un rol important în cadrul Sinodului de la Niceea l-a avut Sfântul Spiridon. Fără a se folosi de un limbaj sofisticat, a demonstrat celor prezenţi cum Dumnezeu este unul în fiinţă, dar întreit în persoane. A luat o cărămidă în mâna stângă şi le-a spus că deşi este un singur obiect, ea este alcătuită din trei elemente: pământ, apă şi foc. Apoi cu mâna dreaptă a făcut semnul crucii. După aceasta, strângând cărămida, în partea de sus a cărămizii s-a aprins foc, apa a început să curgă din partea de jos, iar lutul a rămas în mâinile lui. Această minune l-a convins pe un filozof, adept al învăţăturii lui Arie, să devină ortodox. Un rol crucial în formularea învăţături de credinţă l-a avut Sfântul Atanasie care nu ocupa o poziţie ierarhică importantă atunci când a participat la Sinodul I Ecumenic. Era un simplu diacon în vârstă de aproximativ 30 de ani care îşi însoţea episcopul, în persoana Sfântului Alexandru al Alexandriei. După moartea lui Alexandru petrecută în 328, la scurt timp, Sfântul Atanasie a devenit episcop al acestei cetăţi. Lui i se datorează în cea mai mare măsură includerea termenului ‘consubstanţial’, sau ‘de o fiinţă’, în cadrul mărturisirii finale de credinţă a Sinodului. Acesta a avut o viaţă foarte agitată, pentru că arienii l-au considerat întotdeauna drept principalul lor inamic şi au încercat în dese rânduri să pună presiune asupra sa. A fost exilat de nu mai puţin de cinci ori (335, 339, 356, 362, 365), dar de fiecare dată a reuşit să se întoarcă la scaunul său episcopal. Duminica Sfinţilor Părinţi de la Sinodul I Ecumenic ne învaţă că dreapta credinţă nu se păstrează de unul singur, în izolare, ci în comuniune de gândire, de mărturisire şi de vieţuire, după cum Sfinţii Părinţi adunaţi în Sinod au mărturisit dreapta credinţă şi au respins rătăcirea sau erezia lui Arie. Cu alte cuvinte, dreapta credinţă se păstrează în Biserică şi de către Biserică. Dacă ne rupem de Biserică, nu mai suntem drept măritori creştini, deoarece numai în comuniunea sfinţilor se păstrează dreapta credinţă.

Pr. Ionuţ Călimănescu, Parohia Bezdead