26.11.2021 00:13
Bogăție și mântuire!
Galerie foto
Învățăturile cuprinse în Evanghelia ce se citește în duminica care urmează, în bisericile noastre, i-au înfricoșat foarte tare pe cei ce-L întreabă, zicând: „Și cine poate să se mântuiască?” (Luca 18, 26). Din răspunsul Mântuitorului nostru Iisus Hristos, înțelegem că lucrul acesta este foarte greu și aproape cu neputință puterilor firești ale omului bogat, dar mai ales ale celui care își leagă sufletul de acele averi. Dar este cu putință, totuși, prin lucrarea harului atotputernic al lui Dumnezeu.
Dregătorul bogat, prezentat în această pericopă evanghelică, a venit la Iisus Hristos nu ispitindu-L, ca legiuitorul, ci s-a apropiat cu respect și smerenie de Iisus Hristos, zicându-I: „Bunule Învățător”. N-a venit nici cu fățărnicie și nici cu vicleșug. Dregătorul acesta a auzit, după cum se vede, despre binefacerile Domnului și cum propovăduia învățături cu privire la viața veșnică. De aceea, a venit la El ca să audă și să învețe cum ar putea să intre în viața cea veșnică. „Iar Iisus i-a zis: Pentru ce Mă numești bun? Nimeni nu este bun, decât Unul Dumnezeu. Știi poruncile?” (Luca 18,19-20). Dregătorul acela socotea că alte fapte bune duc pe om în viața veșnică, nu împlinirea dumnezeieștilor porunci din Legea lui Moise. De aceea a întrebat: „Ce să fac ca să moștenesc viața cea de veci?”. Dar Domnul Iisus Hristos îi pune înainte, pe scurt, poruncile lui Dumnezeu, care se cuprind pe larg în Legea lui Moise.
Iar el răspunde: „Toate acestea le-am păzit din tinerețile mele” (Luca 18, 21). În acel moment Iisus îi spune: „Vinde toate câte ai și le împarte săracilor și vei avea comoară în ceruri; apoi vino de urmează Mie” (Luca 18, 22). Într-adevăr, păzirea dumnezeieștilor porunci care se cuprind în Legea lui Moise mântuiește pe cel care crede în Hristos și-l duce la viața cea veșnică.
Văzând Iisus că dregătorul n-a primit învățăturile care-l făceau desăvârșit, ci s-a întristat, a încetat convorbirea cu el, grăind mai cuprinzător despre mântuirea bogaților. Ca să arate cât de greu se mântuiesc bogății, a dat pildă acului și a cămilei. Într-adevăr, mare este osteneala și aproape cu neputință ca să se facă un ac cu urechi așa mari prin care să poată trece cămila, dar mult mai mare și cu multe nevoințe este osteneala unui bogat, care trăiește în desfătări, să intre în Împărăția cerurilor, căci greu se desparte de poftele trupului, de lăcomia pântecelui și a iubirii de bani. Câtă tărie de suflet pentru un bogat, ca să nu fie biruit de deșertăciunea lumii care îl împresoară totdeaua! Într-adevăr, acest lucru este cu neputință fără ajutorul și sprijinul dumnezeiesc.
Omul cel bogat ca și cel sărac, numai cu a sa putere, nu poate să se mântuiască; fiind însă povățuit și ajutorat de dreapta cea atotputernică a lui Dumnezeu, poate să se mântuiască.
Pr. Gîmbă Ovidiu Adrian, Parohia Geangoești