06.01.2020 00:19

Anul, iată, s-a-nnoit

Galerie foto

GEORGE COANDĂ

... şi nu ştim ce prevesteşte. Pentru că, vorba aia românească cu tâlc, nu aduce anu’ ce aduce ceasu’. Şi s-a văzut bine de treizeci de ani încoace, de-am fost băgaţi în frisoane existenţiale şi gânduri negre, cum de la un an la altul, când să spunem hop, vajnica şi imprevizibila „clasă politică” prin iluştrii săi reprezentanţi în palatele Parlamentului, Preşedinţiei şi Guvernului, s-a sucit şi s-a răsucit în logica... fără logică a luptei politice, scufundând ţaraşinaţiunea în incertitudini şi disperare, încât milioane de cetăţeni ai patriei şi-au luat lumea-n cap şi, de bună seamă că e trist, unii nici că vor să mai primească înapoi. Şi un exemplu, mai mult decât concludent, este anul care tocmai a dispărut în clepsidra istoriei. Căci, pe tot parcursul său, dă-i şi luptă, luptă şi dă-i, primul-ministru Viorica Dăncilă şi preşedintele Klaus Werner Iohannis stuchindu-se în văzul neamului şi al mapamondului, partidele, de pe stânga şi dreapta eşichierului, aplicându-şi dure lovituri sub centură, mai ales la alegerile din 26 mai (europarlamentare) şi din noiembrie (prezidenţiale), s-a creat imaginea, de un perfect grotesc, că ţara pluteşte în derivă. Apoi, prin trădări mioritice, PSD a fost alungat de la Palatul Victoria – e drept că a fost şi înfrânt în alegeri – şi, acolo, s-a instalat, spre satisfacţia nedisimulată a preşedintelui Klaus Werner Iohannis, guvernul liberal minoritar. Dar se cam învârteşte-n jurul cozii. Şi cu toate că la sesiunea solemnă dedicată revoluţiei din ’89 s-a făcut zicere despre unitate şi demnitate şi bun simţ politic că românii, de-aia au ieşit, acum treizeci de ani, în stradă, unii căzând seceraţi de gloanţe, degeaba, a rămas cum am vorbit. Că aşa-i în politică! Până una-alta, naţiunea a păşit în anul acesta, la două decenii bătute pe muchie, de la începutul secolului şi al mileniului al treilea după Hristos, cu ochii-n soare (că, iată, chiar iarna nu mai e iarnă, şi vorba unui hit străvechi, „e primăvară-n ianua-rie, ceea ce nu-i bine deloc”) şi cu spaima-n sân. Orişicât, însă, hai să mai tragem plugul speranţei – ea moare ultima, nu-i aşa? – şi LA MULŢI ANI COMPATRIOŢI, BINE FIE-NE LA TOŢI, DE LA BUNICI LA NEPOŢI!