18.11.2022 00:14

Adevărata bogăție

Piatră de încercare a sufletului nostru este bogăția. În toate timpurile omul s-a frământat mereu pentru a avea. Fie nevoia trebuințelor trupești de orice clipă, fie grija pentru traiul de mâine și mai târziu; fie, în sfârșit încrederea că prin avere putem stăpâni împrejurările în mijlocul cărora se desfășoară viața, bogăția a fost și este ținta către care au năzuit toate dorințele și străduințele omenești. Dezlegarea acestei întrebări și împăcarea atâtor răspunsuri ne-o dă pilda bogatului căruia îi rodise țarina mai mult decât se aștepta el.

Și atunci, bucuros de aceasta, cugeta în sine și zicea: „Ce să fac, n-am unde să adun roadele mele? Și a zis: aceasta voi face: am să stric hambarele și am să le fac mai mari și am să adun acolo toate roadele și toate bunătățile mele; apoi am să zic sufletului meu: suflete, ai multe bunătăți strânse pentru mulți ani, odihnește-te, mănâncă, bea și veselește-te!” Dumnezeu însă i-a zis lui: „Nebune, în noaptea aceasta ți se va lua sufletul; dar cele ce ai strâns ale cui vor fi?” Evanghelia se încheie cu învățătura și îndemnul: „Așa se întâmplă cu cel ce-și adună comori sieși (adică numai pentru sine), iar nu în Dumnezeu se îmbogățește”.

Sf. Scriptură califică lăcomia drept idolatrie, mama și rădăcina tuturor răutăților, „căci aceasta s-o știți bine, că nici un desfrânat, sau necurat, sau lacom de avere, care este un închinător la idoli, nu are moștenire în împărăția lui Hristos și a lui Dumnezeu” (Efeseni 5, 5). Pe drept cuvânt spune înțeleptul Solomon: „Omul lacom ațâță cearta, iar cel ce nădăjduiește în Domnul va fi îndestulat” (Pilde 28, 25).

Ar fi foarte greșit dacă cineva ar crede că Domnul Iisus Hristos osândește câștigarea bunurilor materiale, economia și prevederea. Ca și în alte pilde asemănătoare, Iisus are în vedere lipsa de deschidere a sufletului bogatului față de nevoile și necazurile celor din jur, păcatul egoismului, la care acum se adaugă păcatul lăcomiei și nebunia de a crede că omul poate aduna pentru „mulți” ani, uitând cât e de scurtă și de nesigură viața omenească.

Viața pământească își are, desigur, trebuințele ei firești – hrană, îmbrăcăminte, casă etc. -, fără de care ea nu poate exista. E firesc, e o datorie să le cauți, să muncești și să le aduni, dar a lega toată viața numai de acestea, a nu te gândi la sufletul și la trebuințele lui, a nu te gândi la momentul despărțirii de ele, iată cu adevărat nebunia vieții. Pe drept cuvânt spune Mântuitorul în încheierea parabolei: „Așa este cel ce-și strânge comori iar în Dumnezeu nu se îmbogățește”.

Spre a fi fericit în viață și în fața morții, e necesară o singură comoară, pe care „rugina n-o strică, și moliile n-o mănâncă”. Să ne întrebăm, suntem bogați sau săraci sufletește? Dacă răspunsul va fi dezamăgitor, să adâncești această pildă și să cauți să înțelegi ceea ce-ți dezvăluie priveliștea lumii în care trăiești și să ne străduim a ne îmbogăți în virtute, făcându-ne „pildă de fapte bune, în învățătură, în curăție, în cinste” (Tit. 2, 6-7).

 

Pr. Ionuț Ovidiu Grecu, Parohia Rățoaia