Teme principale
- Actualitati
- Anchete
- Interviuri
- Vox populi
- Politic
- Social
- Economic
- Cultura.Invatamant
- Caleidoscop national
- Panoramic sportiv
- Divertisment
- TV ARTPRESS
Prima paginĂŁ (PDF)
Newsletter
Aboneaza-te pentru a primi buletinul de stiri prin email
30.07.2021 00:17
Cuvântul care zidește
Vindecărea slăbănogului din Capernaum
Despre tămăduirea omului de toate bolile sufletești și trupești ne vorbește și pericope evanghelică din Duminica a șasea după Rusalii, punându-ne înainte minunea vindecării paraliticului (sau slăbănogului) din Capernaum. Minunea este descrisă nu numai de evanghelistul Matei, ci și de ceilalți doi sinoptici, Marcu și Luca, fiecare dintre ei venind cu detalii foarte importante. Cu puțin timp înainte, Mântuitorul vindecase pe cei doi demonizați din Gadara. Și pentru că gaderenii nu erau bucuroși de minunea vindecării celor doi confrați ai lor, cât mai ales erau supărați de pierderea porcilor, aceștia Îi cer Mântuitorului să plece din hotarele lor. Fapt pentru care Mântuitorul pleacă din ținutul gadarenilor spre Capernaum, traversând Marea Galileii (sau Lacul Ghenizaretului). Ajuns în Capernaum, în timp ce Mântuitorul propovăduia cuvântul Său într-o casă, patru bărbați credincioși, dar și milostivi, aduc înaintea Mântuitorului, pe pat, un paralitic. Starea paraliticului era atât de gravă, încât nu numai că nu putea veni singur la Hristos, ci trebuia să fie dus cât se poate de ușor, fără a fi zguduit prea tare, fapt pentru care este adus înaintea lui Hristos cu pat cu tot. Mântuitorul, „văzând credința lor”, i-a zis paraliticului: „Îndrăznește, fiule! Iertate sunt păcatele tale!” (Matei 9, 2). Patru bărbați se hotărăsc să aducă un bolnav fără scăpare la Hristos; nu-i un semn de credință? Să-l care cu greu, să se cațere pe acoperiș și să desfacă grinzile ca să coboare pe bolnav până în fața lui Hristos; nu-i o dovadă de mare credință? Mântuitorul a văzut și „credința” bolnavului. De aceea, Mântuitorul îl și numește „fiu”, spunându- i „fiule, iertate sunt păcatele tale!” (Matei 9, 2). În acest timp, unii dintre cărturarii și fariseii prezenți, considerând că „numai Dumnezeu poate să ierte păcatele”, cugetau în sinea lor că „Acesta hulește!” (Matei 9, 3). Oameni care, frământați de invidie și ură, coborau pe Hristos pe aceeași scară valorică cu a lor. Și fiind cunoscătorul inimilor tuturor, Mântuitorul îi întreabă pe cărturarii și fariseii prezenți: „Ce este mai lesne a zice: iertate sunt păcatele tale, sau a zice: scoală-te și umblă?” (Matei 9, 4-5). Adică, ce este mai ușor: să ierți bolnavului păcatele, sau să-l faci sănătos? Să-i vindeci sufletul sau trupul? Desigur, și o faptă și alta este cu neputință omului de rând. Dar aici Mântuitorul arată și superioritatea sufletului față de trup și că întotdeauna după îmbolnăvirea sufletului prin păcat, urmează și suferințele fizice ale trupului. De aceea, Mântuitorul îi tămăduiește mai întâi sufletul bolnav, iertându- i păcatele. Sau iertându-i păcatele, sufletul se însănătoșește. După care, îi spune paraliticului: „Scoală-te, ia-ți patul tău și mergi la casa ta. Și, sculându-se, s-a dus la casa sa” (Matei 9, 6-7); arătând clar nu numai legătura dintre suflet și trup, ci și aceea dintre păcat și boală. Sub privirile tuturor celor prezenți, paraliticul se ridică din patul suferinței, tocmai pentru a nu rămâne nicio urmă de îndoială în ceea ce privește fapta minunată. Mai mult, îi poruncește bolnavului să meargă acasă, ducându-și patul ca adevărată mărturie tuturor celor din casa sa. Ca acolo unde mai înainte domnise păcatul și suferința, să rămână de acum iertarea și sănătatea. Întotdeauna păcatul aduce boala sau suferința bolii. Dar este foarte important ca atunci când ne vom confrunta și noi cu astfel de suferințe, să știm să ne apropiem de Mântuitorul Hristos prin credință, întocmai ca și paraliticul din Capernaum. Este foarte importantă și atitudinea celor din jur, care nicidecum nu trebuie să rămână nepăsători sau indiferenți. Este nevoie ca cei din jur să vină cu o vorbă bună, spusă întotdeauna cu suflet, pe care noi o mai numim și compătimire. Apoi, este nevoie și de ajutorul rugăciunii, prin care putem fi de un real folos celor aflați în suferință. Dar, desigur, este nevoie și de o împreună participare a celui suferind, alături de eforturile tuturor celor din jur. Iar aceasta începe prin virtutea nădejdii, care presupune și credința neclintită în Dumnezeu, avându-i mereu ca exemple de urmat pe toți cei care prin credință s-au făcut bineplăcuți lui Dumnezeu. Pr. Chițu Mihai – Parohia Valea Leurzii
Comentarii
sau
AdaugĂŁ comentariul tĂŁu daca nu ai cont facebook
Din aceeaÂși categorie
Investiții masive în infrastructura educațională la DobraSalonul Anual de Grafică-Desen „Marin Petre Constantin”
Vernisajul Expoziției Itinerante „Ochii Femeilor/Women’s Eyes”
Olimpiade naționale de limbi străine la Târgoviște
Sfânta Maria Egipteanca: Exemplu de transformare și smerenie
Trasee culturale prin Târgoviște
Noi succese ale micilor balerine din Târgoviște
„Cavaleri de Târgoviște”
Urcând treptele duhovnicești spre Înviere
Programul național pentru reducerea abandonului școlar
Editorial
România de peste Prut în cătarea criminală a Kremlinului (I)
Pe măsură ce alegerile prezidențiale din România de peste Prut/Republica Moldova se apropie, Kremlinul putinist n-o slăbește din cătarea lui criminală. Printre armele pe care deja le-a pus în bătaie sunt și politicienii românofobi, unii dintre aceștia de neam românesc (!?), și politruci ruși de la Tiraspol, și găgăuzii delicatetei bașcane Evghenia Guțul cu sufletul tot dăruit țarului Putin și cu un kalașnikov pitit sub fustă. Este... [citește tot...]
Posta redactiei: fii jurnalist !
Fii jurnalist, introdu propriile tale stiri, fotografii, scrisori deschise, sesizari in sectiunea dedicata postei redactiei.