DAN LUCA

Cum văd politicienii, decidenţii de la Bruxelles viitorul UE?Din punct de vedere instituţional, sunt cam speriaţi. Şi vă spun de ce – pentru că au început această dezbatere şi în 2001 – 2002, dacă ne mai amintim acea Convenţie europeană care vroia să schimbe tratatul şi a ajuns chiar la o Constituţie europeană. Bineînţeles, s-a intrat pe referendumurile tipice şi au venit în 2005 acele probleme de ratificare în Olanda şi Franţa …şi nu s-a mers pe drumul respectiv. A fost un şoc, un moment de ce facem cu UE, mai continuăm, a fost o întrebare existenţială, sau încercăm să dregem busuiocul, cum se spune, şi asta a fost Tratatul de la Lisabona, care a intrat în 2009. Practic, lumea e speriată de a propune un proiect de adâncire a UE, cetăţenilor. Lumea, când aude de UE, zice nu, un fel de Gică-contra.Deci, din acest punct de vedere, aşteptările sunt foarte mici. Dezbaterea e lansată într-un mod populist, în sensul că structurile europene întreabă cetăţenii cam ce aţi dori, cum aţi vrea să fie societatea. Nimeni nu vorbeşte de Parlament European cu două camere, să avem competenţele apărării. Nu, se caută un limbaj cetăţenesc – ce vreţi, de fapt.Veţi zice, probabil, din ce vrea toată lumea iese un raport… Va fi o concluzie, prezentată în martie 2022, un moment interesant pentru că se suprapune peste alegerile prezidenţiale din Franţa, care sunt cruciale pentru Macron, pentru Franţa şi UE. În acelaşi timp, Franţa va avea preşedinţia UE. Se vor întâmpla multe atunci, şi acest raport, care probabil, va face anumite recomandări. Cam acesta-i jocul în momentul de faţă, vor fi anumite dezbateri şi în Bucureşti şi la Cluj, şi în toate ţările. Important e cine culege această informaţie şi cum se transformă într-un text coerent. Să vedem ce facem mai departe.