GEORGE COANDĂ

Cred că, de câtva timp, mai ales după crucialul an 2000, România a fost vândută pe bucăţi străinătăţii: nu mai există ca stat. Cândva, pe aceeaşi temă, am folosit sintagma, tragică în înţelesul său, şi anume că „România nu-şi mai aparţine”. Parlamentul, Preşedinţiaşi Guvernul României sunt doar nişteinstituţii, fără niciun dubiu, de operetă. Pe bune, eu, ca istoric şi jurnalist, deci nu este vorba de un ageamiu, nu ştiu ce guvernează. Cu siguranţă o iluzie de stat. Apropo de stipulaţiunile din Constituţia României, încă în vigoare (sau ar trebui să fie), alea care zic că, ţara asta, este „stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil” (art. 1, parag. 1) şi că „Teritoriul României este inalienabil” (art. 3, parag. 1). Frumos şi patriotic stipulat dar, după cum tot românul ştie acum, Constituţia asta – la aprobarea ei prin referendum fiind considerată una dintre cele mai deştepte din Europa – nu mai are valoarea nici unei cepe degerate nici în ochii chiriaşului de la Cotroceni, nici prin Parlament (forul legiuitor suprem, nu-i aşa?), nici pe la Palatul Victoria. Pentru că, deja nu mai este un secret, teritoriul patriei s-a vândut/ se vinde cu bucata la fel de fel de afacerişti – unii cu indubitabile apucături mafiote – de pe aiurea, cu alte cuvinte furându-li-se românilor pământul de sub picioare. Asta e înaltă trădare naţională, iar ea are chipul „clasei politice” miticiste. Deunăzi, am auzit – ca atare am iniţiat o cercetare – că nişte munţi prin Dâmboviţa au fost vânduţi, pe te miri ce, unor afacerişti străini. Munţi cu care s-au împroprietărit, fără să aibă dreptul, nişte politicieni băştinaşi, şi din acest judeţ, şi de pe la Bucureşti, unii dându-şi ifose de mari patrioţi pe micul ecran. Deocamdată, nominaodiosa. Când vom fi singuri, îi vom deferi justiţiei opiniei publice pe aceşti vânzători de pământ românesc.