…este pregătită de a-şi demonstra maturitatea. Înfiinţată în 1992 de un grup de fondatori curajoşi, înfruntând o seamă de piedici, unele găsind şi sprijinul necesar în momentul de cumpănă, Universitatea „Valahia” şi-a demonstrat viabilitatea, fiind pentru Târgovişte – şi reiterez ce s-a mai spus de-a lungul timpului – ceea mai importantă şi spectaculară realizare după revoluţia din 1989, mai ales în acele momente nefaste ale „tranziţiei” de la  socialism la capitalism.

Şi dacă mai spunem că, după 1989 încoace, este singura universitate românească care, tot datorită unor români responsabili şi curajoşi, a reuşit să-şi construiască un campus care, pe bună dreptate, impresionează pe oricine îl vizitează, proiectăm deja imaginea unei Alma Mater moderne, la standardele începutului de secol şi de mileniu.

Cel ce semnează acest editorial are la rându-i motive serioase de satisfacţie, fiind el unul dintre fondatorii acestei cetăţi universitare şi care, cu ani în urmă, consemnând cum creştea zidirea cetăţii, s-a încumetat să vadă în Târgovişte un Heidelberg românesc, s-a trezit pus la zid cu sulfuroasă mânie, de către unii invidioşi neproductivi, cum că vezi Doamne, încurajez o... caracatiţă care înghite oraşul.

Dar ce să vezi, tocmai „caracatiţa” asta a fost unul din salvatorii fostei mari cetăţi voievodale! Acum târgovişteni se mândresc cu cetatea lor universitară, cu cele 10 facultăţi, unele de înaltă performanţă, cu miile de studenţi, cu victoriile dobândite în competiţiile ştiinţifice internaţionale.

Şi, cu prilejul începutului unui nou an universitar şi intrarea în cel de al patrulea deceniu de existenţă, aş aminti acum măcar două nume care nu trebuie nicicând uitate şi care acum ne privesc din eternitate: Florea Oprea - primul rector constructor al universităţii, rectorul continuator Ioan Cucui, precum şi Mihai Iurcu, creatorul grupului de iniţiativă al acestei instituţii de învăţământ superior. Şi, în sprijinul tradiţiei, să-i adresăm Universităţii „Valahia”: VIVAT! CRESCAT! FLUREAT!