GEORGE COANDĂ

Oare Donald Trump să fi călcat rău în străchini (geopolitice) ordonând asasinarea generalului iranian Qassem Soleimani, comandantul Gardienilor Revoluţiei islamice? Cum ceea ce se petrece în aria seismică economică, politică şi militară a Orientului Apropiat şi a Orientului Mijlociu, poate lovi şi România, ca aliată a Washingtonului, şi încă una fidelă, execuţia ordonată de la Casa Albă va determina Teheranul fundamentalist să treacă la acţiuni sângeroase de pedepsire. Ca atare, oricare aliat al Statelor Unite mai pe aproape de Iran poate fi o ţintă. Haideţi să analizăm pe scurt situaţia din această zonă biblică de conflict. De la crearea statului Israel în 1948 încoace, întreaga lume islamică arabo-persană – o lume plutind pe o mare de hidrocarburi râvnită pirateresc de Occidentul euro-atlantic, şi mai cu ardoare de Washington – a intrat într-o permanentă stare de război, simţindu-se ameninţată şi furată. Cu timpul, principalul lider al împotrivirii anti Israel – SUA s-a impus a fi Iranul, un stat uriaş în puzderia de ţări mărunte din această parte sud-vestică a continentului mamut asiatic, cândva un imperiu care, în Antichitate, a fost o primejdie pentru Europa. Islamizat în urma cuceririi arabe din secolul VII d. Hr., evoluează, însă, de sine stătător faţă de Califat, prezervându-şi identitatea etnică. După al Doilea Război Mondial înregistrează o semnificativă modernizare, dar „revoluţia islamică” din 1979 împinge Iranul – conform viziunii geopolitice a Washingtonului – în interiorul „Axei Răului”, Casa Albă aducându-l în poziţia de target al intereselor sale petrolier geopolitice. Dar nici Teheranul nu stă liniştit, devenind principalul combatant pe frontul antiisraeliano-american, miliţiile şi ite Hezbollah fiind „vârful său de lance” în mişcările, uneori imprevizibile, pe acest front. (va urma)