Cât de mult ne interesează, ca cetățeni, bugetul țării, și cum ne influențează acesta viața? Din când în când auzim expresii de genul „Ministrul Educației se luptă pentru a avea un procent mai mare pentru sectorul pe care îl reprezintă” sau „finanţările de la bugetul de stat se duc cu predilecție spre orașele cu primari aparținând coaliției de guvernare”. Chiar Uniunea Europeană este prezență în astfel de discuții, fie că sunt fondurile europene, pe care românii sunt invitați să le acceseze, sau Planul Național de Redresare și Reziliență care a fost puternic mediatizat în ultimele luni.

Scopul acestui material nu este însă să plictisim cititorul cu date tehnice, mai ales că finanțele sunt percepute ca ceva obositor. Este însă un semnal de a ancora mai mult subiectele discutate la bugetele publice. Construcția europeană este mai mult decât identitate și valori, ea trece și prin pragmatismul financiar. Vă amintiți clasica expresie din 1979 a premierului britanic Margaret Thatcher, care a provocat o criză europeană, zicând atunci „I want my money back!”.

Progresiv, se discută tot mai mult despre cum finanțăm structurile suprastatale, fie ele Uniunea Europeană, NATO sau chiar Națiunile Unite. Desigur trebuie să avem un algoritm inclusiv, echitabil, transparent și de durată.

(va urma)