Sărbătoarea de astăzi este legată de un anumit context istoric, mai exact, la Constantinopol, în timpul împăratului Alexie Comnenul (1081-1118) când s-a iscat o controversă între oamenii zeloși formându-se trei grupări de partizani ale Sfinților Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur, iar curând întregul popor creștin a fost prins în dispută.

Pentru a restabilii unitatea, cei trei Sfinți Ierarhi i s-au arătat în vis Sfântului Ioan al Evhaitelor, vorbind cu un singur glas, au spus: „După cum vezi, noi la Dumnezeu una suntem și nici o vrajbă nu este între noi (...). Nu este între noi unul întâi și altul al doilea. De chemi pe unul, vin și ceilalți doi. Drept aceea, sculându-te, poruncește, celor ce se învrăjbesc, să nu se mai certe pentru noi.

Că nevoința noastră, cât am fost în viață și după moarte, a fost să împăcăm pe oameni și să aducem în lume pace și unire. Împreunează-ne, dar, făcându-ne praznic la cate trei într-o singura zi. ” Cu fin discernământ, el a ales ziua de 30 ianuarie ca fiind potrivită sărbătorii, pentru că aceasta ar pune pecetea lunii în care fiecare dintre cei trei Ierarhi aveau deja o pomenire separată: Sfântul Vasile – 1 ianuarie; Sfântul Grigorie – 25 ianuarie; Sfântul Ioan (aducerea moaștelor) – 27 ianuarie.

Firul roșu care străbate cele trei destine ale sfinților ierarhi de astăzi ar putea fi conturate astfel: Gândirea frumoasă despre Dumnezeu o atribuim – Sfântul Grigorie Cuvântătorul de Dumnezeu – de aici și numirea de „Teologul” - a reușit să-și însușească tehnicile literaturii antice și să prezinte mesajul creștin despre Dumnezeu și despre Sfânta Treime într-o formă literară creștină desăvârșită.

Vorbirea frumoasă despre  Dumnezeu, o putem oferi Sfântului Ioan Gură de Aur – care prin omiliile rostite în cetatea Antiohiei devine cunoscut aici, fapt pentru care este chemat la demnitatea de arhiepiscop al Constantinopolului. Sfântul Ioan ne-a lăsat și Liturghia care îi poartă numele și care se săvârșește aproape în toate sărbătorile și duminicile din cursul anului.

Iar misiunea de a slujii lui Dumnezeu și oamenilor, este remarcabil arătată în personalitatea Sfântul Vasile cel Mare, care trăind o viață a rugăciunii și a ascezei, i s-au alăturat mai mulți ucenici care i-au urmat sfaturile și regulile monahismului basilian. Sfântul Vasile s-a străduit să înfrumusețeze și sfintele slujbe, lăsându-ne Liturghia care-i poartă numele și care se săvârșește de zece ori în cursul unui an.

Sfinții Trei Ierarhi – o treime pământească, așa cum sunt numiți în unele dintre minunatele tropare ale slujirii lor – ne-au învățat în scrierile lor și în egală măsură prin viața lor, să ne închinăm și să slăvim Sfânta Treime, Unul Dumnezeu în trei Persoane. Devenind criterii de referință ale Ortodoxiei, au aruncat lumina adevăratei credințe peste tot în lume, disprețuind pericolele și persecuțiile și ne-au lăsat nouă, urmașilor lor, această moștenire sfântă prin care și noi putem ajunge la cea mai mare binecuvântare și viață veșnică în prezența lui Dumnezeu și a tuturor sfinților.

Pr. Mihail-Liviu Dinu, Parohia Șerbănești-Pucioasa