În a cincea duminică din Postul Bisericii, Biserica Ortodoxă o pomeneşte pe Maica noastră Cuvioasa Maria Egipteanca. Ziua de sărbătoare a Sfintei Maria a Egiptului este 1 aprilie, cu toate acestea, ea este comemorată şi în această duminică datorită recunoaşterii ei de către Biserică ca model de pocăinţă. Pe scurt, din mărturia Sfântului Sofronie, patriarhul Ierusalimului, viaţa sfintei începe aşa: s-a născut în Egipt şi la vârsta de 12 ani îşi părăseşte părinţi pentru a merge la Alexandria, unde îşi petrece şaptesprezece ani în desfrânare. Momentul care va schimba viaţa ei se iveşte într-o zi când văzând o mulţime de libieni şi egipteni care se îndreptau spre port, ea i-a urmat şi a pornit cu ei spre Ierusalim, oferindu-şi trupul să-şi plătească tariful. Când au ajuns în Sfântul Oraş, ea a urmat mulţimea care se înghesuia spre Biserica Învierii, aceasta fiind ziua Înălţării Crucii. Dar, când a ajuns la pragul bisericii, o forţă invizibilă a împiedicat-o să intre în ciuda eforturilor repetate din partea ei, deşi ceilalţi pelerini au putut intra fără piedici. Lăsată singură într-un colţ al pronaosului, a început să-şi dea seama că necurăţia vieţii sale o împiedica să se apropie de Sfânta Cruce. Ea a izbucnit în lacrimi şi şi-a lovit pieptul şi, văzând o icoană a Maicii Domnului, rugându-se şi dorind schimbarea vieţii, după cuvântul ei: „promit că voi renunţa la lume şi la toate plăcerile şi voi urma calea mântuirii pe care vrei să mi-o arăţi”. Dobândindu-şi dorinţa de a intra, nu uită promisiunea şi trece şi locuieşte în pustia Iordanului s-a nevoit 47 de ani, fiind împărtăşită şi îngropată de Sfântul Zosima. Ce ne învaţă Maria Egipteanca? Ea ne arată că niciodată nu este prea târziu de a pune genunchiul la rugăciune, de a vărsa lacrimi fierbinţi de pocăinţă înaintea Maicii lui Dumnezeu, pentru ca să punem prin Cruce începutul vieţii noastre celei noi. Nu întâmplător, pilda vieţii acestei femei ne arată că uneori este mai bine să intri în viaţă fără una din ceea ce pare binecuvântare la un moment dat, decât să intri cu binecuvântările acestea pământeşti, fără a mai putea vedea Împărăţia lui Dumnezeu. Suntem în perioada Triodului şi mai este doar puţin timp şi puţin drum de parcurs, mai avem o duminică până la intrarea în Ierusalim, pentru ca apoi să ne bucurăm de Duminica cea mare a Învierii. Totuşi Domnul ne arată că nu putem intra oricum ci doar rugându-ne cu lacrimi de sinceră pocăinţă: „luminează-mi haina sufletului, Dătătorule de lumină, şi mă mântuieşte”, retrăgându-ne în linişte în cămara noastră, în deşertul postului, al rugăciuni pentru a fi vrednici la final de dulcea Sfântă Împărtăşanie. Deci, Duminica dedicată Sf. Cuv. Maria Egipteanca ne arată minunata pildă a tuturor care îşi jertfesc viaţa pentru Dumnezeu, fără a fi arşi, decapitaţi sau ucişi, prin renunţarea la lume şi la plăcerile trecătoare „Noi care am murit păcatului, cum vom mai trăi în păcat?” (Romani 6,2) ne întrebă Sfântul Apostol Pavel, şi mai ales „să umblăm şi noi întru înnoirea vieţii”(Romani 6,3). Să ne rugăm şi noi să fim vrednici de a-L întâmpina de Florii, nu cu lauri ci cu inimi curate şi cu buze rugătoare, iar Mariei din Egipt să ne rugăm să ne dea din bucuria celei care a ştiut să renunţe la cele lumeşti pentru cele cereşti!

Pr. Dinu Mihail-Liviu – Parohia Şerbăneşti-Pucioasa