Unul din cei mai importanți voievozi ai neamului romȃnesc, pomenit pe 26 septembrie, Sfȃntul Neagoe Basarab se remarcӑ, prin ȋnțelepciunea , echilibrul și tӑria credinței sale, drept model de politician creștin. Canonizarea sa a fost hotӑrȃtӑ ȋn sedința de lucru a Sfȃntului Sinod din 8-9 iulie 2008, iar proclamarea solemnӑ a canonizӑrii a avut loc la București, de praznicul Sfȃntului Mucenic Dimitrie Izvorȃtorul de Mir, pe 26 octombrie.

Fericitul Voievod Neagoe Basarab a fost vlăstar domnesc, născut într-o familie evlavioasă de prinţi creştini. Tatăl său era din neamul Basarabilor, iar mama sa, temătoare de Dumnezeu, făcea parte din familia boierilor Craioveşti. Neagoe, darul lui Dumnezeu, a devenit, prin adopţie, unul dintre cei patru copii ai familiei dreptmăritoare creştine, înrâurit de credinţa părinţilor săi, acest minunat copil a deprins din fragedă vârstă învăţăturile mântuitoare şi virtuţile credinţei ortodoxe.

Pentru că a cunoscut viaţa îmbunătăţită a părinţilor de la mănăstirea Bistriţa vâlceană, ctitorie a părinţilor săi, tânărul Neagoe s-a străduit să adune ca o albină din nectarul şi dulceaţa Sfintelor Scripturi şi a Sfinţilor Părinţi care-l vor ajuta mai târziu la alcătuirea scrierilor sale şi la conducerea poporului dreptcredincios spre multe împliniri duhovniceşti şi artistice.

Aşadar, Mănăstirea Bistriţa a devenit şcoală duhovnicească pentru evlaviosul voievod. Providenţa a făcut ca, în acele vremuri, să vină în Ţara Românească marele între patriarhi, Nifon al Constantinopolului, chemat la noi de voievodul Radu cel Mare, pe la anul 1502, pentru a reorganiza şi întări viaţa bisericească. De la Sfântul Ierarh Nifon, mărinimosul şi binecredinciosul Voievod Neagoe a deprins taina rugăciunii isihaste, evlavia şi trezvia sufletului, învăţătura şi înţelepciunea lui Hristos, dobândind înalt spor sufletesc şi desluşind comorile duhovniceşti, atât de viu prezente în rânduiala fraţilor din Mănăstirea Bistriţa, înzestrat cu daruri intelectuale deosebite, prealuminatul Neagoe şi-a agonisit mult din cultura teologică şi din ştiinţa timpului său.

De aceea, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, iubitorul de Hristos, Neagoe, în anul 1512, a fost chemat la demnitatea de Voievod al Ţării Româneşti, deşi el a refuzat această cinste cu smerite cuvinte: „Puneţi altul pe carele veţi vrea dimpreună şi cu sfatul nostru, iar pe mine mă iertaţi, că nu voi fi”. Poporul însă, cunoscând vrednicia lui, l-a rugat să accepte înalta dregătorie în stat şi numai după multe stăruinţe fericitul „Neagoe se plecă glasului năroadelor şi luă coroana şi schiptrul a toată Ţara Românească. Şi îndată făcu judecată şi dreptate între oameni”. Sfântul Voievod s-a arătat chibzuit şi bun organizator al ţării, drept aceea toţi mulţumeau lui Dumnezeu pentru domnia lui, căci s-au învrednicit a vedea şi a avea domn ca acesta.

Ȋnvӑțӑturile lui Neagoe Basarab ni se ȋnfӑțișeazӑ ca o veritabilӑ enciclopedie a identitӑții romȃnești , o oglindӑ ȋn care sӑ ne putem recunoaște și regӑsi chipul și un miraculos izvor de unde sӑ ne putem sorbi puterea de a reveni noi ȋnșine cȃnd se ȋncearcӑ a ne face sӑ uitӑm ce și cine suntem.

Sfȃntul Voievod  Neagoe Basarab a fost apӑrӑtor și susținӑtor al culturii și civilizației ortodoxe a timpului sӑu, ilustru cӑrturar, subtil diplomat, filozof, gȃnditor, reformator și ctitor, un simbol al epocii sale, care a ȋntemeiat definitiv, ȋn conștiința ȋntregii lumi creștine, ideea cӑ romȃnii continuӑ tradiția marelui imperiu și cӑ aici este refugiul și centrul rezistenței creștine. Evlaviosul domn a demonstrat cӑ nu este de ajuns doar sӑ rememorezi trecutul, ci pe baza lui sӑ construiești neȋncetat viitorul, pentru a avea un prezent rodnic.

Preot Coman Mihail, Parohia Berivoiești