GEORGE COANDĂ

Odată aliniată/integrată dispozitivului NATO, România vrând-nevrând joacă militar cum i se ordonă. Dacă, odinioară, reuşea să se eschiveze, ba şi să zică niet ordinelor comandamentului sovietic al Tratatului de la Varşovia, ei bine, astăzi dacă s-ar încumeta să zică no când primeşte ţidula de la headquarters NATO, asta ar însemna să dea cu tifla Washington-ului şi immediately am fi lăsaţi fără... umbrela US Army şi în gura ursului muscălesc. Ceea ce, hai să fim serioşi, chiar dacă aduce a şantaj din partea NATO, nu near prinde bine şi ţarul Putin ar juca kazaciokul de satisfacţie. Aşadar, ciocu’ mic, yes sir, la ordin şi România va mărşălui în front cu Alianţa Nord-Atlantică. Aşa că, după summit-ul G7 din Cornwall/UK, la care Joe Biden, chiar de la prima sa prezenţă la acest înalt forum al ţărilor celor mai industrializate ale planetei, a arătat targetul principal în războiul geoeconomic, busola geopolitică, şi pentru România, şi-a schimbat sensul geografic, orientare pusă clar în evidenţă de Declaraţia de la Carbis Bay. Adică, “cel mai puternic om al planetei”, Joe Biden, după ce a cerut “consolidarea angajamentului nostru faţă de multilateralism [...] pentru a construi o economie globală mai incluzivă” (deci, globalizarea merge înainte !), a mai zis ceva de pandemia de Covid-19, dar şi despre climă, şi pentru că erau de faţă şi cei doi şefi ai UE, Ursula von der Leyen şi Charles Michel, a invitat Uniunea să se alăture Statelor Unite (în postură subalternă) în războiul, deocamdată economic, împotriva Chinei. Ar mai fi, în cătarea Casei Albe, Rusia şi Iranul, dar fără să considere Moscova şi Teheranul nişte inamici de care să-i fie teamă. Rusia însă nu este un inamic cu care să nu se poată discuta la... ”masa verde”. Da, Beijingul a devenit, irevocabil, “inamicul Nr. 1” care atentează la supremaţia Statelor Unite şi cu care, nu este exclus, să se ajungă la un “război fierbinte”. Or, România are încă relaţii foarte bune cu Beijingul care, economic, este bine instalat pe meleagurile noastre. În faţa unei astfel de provocări şi a schimbării, iată, a sensului busolei geopolitice, cum va reacţiona Bucureştiul? Este o dilemă, nu?