La praznicul pe rit vechi al Crăciunului, o întreagă suflare omenească planetară l-a văzut înmărmurită pe Putin rugându-se într-o biserică din Kremlin. Era singur şi un sobor de preoţi slujea cu ardoare Liturghia doar pentru auzul ţarului. Şi țarul, pe numele său rusesc Vladimir Vladimirovici Putin, îşi făcea cu sârg cruci uitându-se speriat îndărăt ca şi cum cineva l-ar fi pândit să-i ia viaţa. Imaginea era mai mult decât grăitoare.

Estimp, cu toate că Putin ar fi decretat un armistiţiu de câteva ore, prilejuit de praznicul Naşterii Mântuitorului pe rit vechi – O, Doamne, că nici în Biserica creştină nu s-a căzut la pace pe chestia unei unice socotiri a timpului, dihonia părând fără de sfârşit! -, trupele lui cu stea roşie au bombardat de-a lungul şi de-a latul martirizata Ucraină ucigând fără milă şi îndurare. Genocidul era în toi: Dar necuratul ţar îşi făcea cruci nu pentru iertarea păcatelor lui, ci pentru a-şi păcăli supuşii pravoslavnici că ei au misiunea de a face Ucraina să renască întru Mama Rusia. Cinism de-a dreptul necurat!

Şi Ucraina nu s-a speriat de Putin, singur şi trist – căci se vedea pe chipul lui că este trist în disperarea-i că-i scapă printre degete „operaţiunea militară specială” indiferent câtă moarte şi cât sânge răspândeşte şi varsă de aproape un an pe pământul Ucrainei – în biserica din Kremlin se va deda la efortul de-a face cruci, spectacolul va fi unul sinistru.

Niciodată nu va convinge pe nimeni că este trimisul lui Dumnezeu pe planeta Pământ. Poate doar cei fără de minte să-l creadă. Şi, din păcate, sunt destui. Şi tot din păcate, nu este singurul care încearcă să păcălească omenirea. Deocamdată este singurul pe care, în aceste zile, l-am văzut în biserică speriat de pedeapsa lui Dumnezeu.