În inima învățăturilor creștine se află o serie de scrieri care transcend timpul și spațiul, oferind învățăminte și inspirație pentru credincioși. Una dintre aceste scrieri notabile este "Pescuirea Minunată a Mântuitorului Iisus Hristos," descrisă în Evanghelia după Luca, în capitolul 5, versetele 1-11, fiind una dintre cele mai memorabile momente din viața lui Iisus și care oferă mai multe învățături profunde.

Într-o dimineață obișnuită, pescarii Simon Petru, Iacov și Ioan se aflau pe lacul Ghenizaret, pregătiți să-și desfășoare rutina de pescuit. Cu toate acestea, noaptea trecută fusese una dezamăgitoare; nu prinseseră niciun pește, iar speranțele erau scăzute. Pescuirea era viața lor, dar se confruntau cu eșecuri repetate.

În acel moment, Iisus Hristos se apropie de ei. Știind de luptele lor, le cere să încerce din nou. "Mergeți în adânc și aruncați plasa pentru prindere," spune El. Pescarii au avut încredere și au aruncat plasa în apă, chiar dacă păreau să fi epuizat toate posibilitățile.

Ce s-a întâmplat apoi a fost cu adevărat uimitor. Plasa lor a fost umplută cu atât de mulți pești, încât abia o puteau aduce la mal. A fost o prindere miraculoasă, cu mult peste orice aveau ei în mod obișnuit și au realizat că aceasta nu era doar o coincidență norocoasă; era o minune.

Pescarii au experimentat momente de dezamăgire și eșec înainte de a se întâlni cu Iisus. Prin credința lor și ascultarea de cuvintele Sale, ei au aruncat din nou plasa în apă, în ciuda oboselii și a dezamăgirii lor anterioare, miracolul se întâmplă sub îndrumarea lui Iisus

După ce au prins o cantitate mare de pești, pescarii au avut o responsabilitate să împartă această binecuvântare cu ceilalți, amintindu-ne că binecuvântările pe care le primim nu sunt destinate doar nouă, ci trebuie să fie împărtășite și cu cei din jurul nostru. Suntem chemați să fim buni și generoși față de ceilalți și să împărtășim darurile pe care le primim, nu trebuie să subestimăm puterea credinței și a intervenției divine în transformarea vieților noastre.

Încrederea în planurile lui Dumnezeu și supunerea voinței Sale, chiar dacă nu înțelegem și nu suntem întotdeauna de acord cu lucruri ce se întâmplă, face ca rezultatele finale să fie cu mult peste așteptările noastre.

Dumnezeu nu răsplătește după merite, ci întotdeauna adaugă îndesat răsplata pentru cel care știe să asculte Cuvântul Lui.

Prinderea miraculoasă a peștilor sub îndrumarea lui Iisus reprezintă puterea și autoritatea Lui ca Mântuitor.

După ce au prins atât de mulți pești, Simon Petru a căzut la picioarele lui Iisus și L-a numit "Stăpân", reacție ce ilustrează umilința și recunoștința noastră față de Dumnezeu pentru binecuvântările pe care le primim. Suntem chemați să ne recunoaștem dependența de Dumnezeu și să-I aducem mulțumire pentru harurile Sale.

Spaima lui Petru, este o spaimă dătătoare de pocăințe, de smerenie, de dragoste, ca toate spaimele dinaintea lui Dumnezeu, pentru că, spune Scriptura: „Frica de Dumnezeu este începutul înțelepciunii”.

Prin minunea pescuirii, Iisus i-a chemat pe pescari să devină "pescari de oameni", ca prin ei și alții să vină la credință. Pescarii au renunțat la prinderea lor bogată de pești pentru a-L urma pe Iisus. Încrederea lor într-un viitor mai bun și mai semnificativ alături de Mântuitor, duce la renunțarea la lucrurile care îi țineau legați de trecut.

Trecerea aceasta de la pescar de peşti la pescar de oameni duce pe Sfinții Apostoli la maturitatea deplină a celor chemați. De acum gurile flămânzilor care se hrăneau cu peștele apelor vor fi hrănite cu învățătura Împărăției lui Dumnezeu.

Pr. Măcriș Iulian, Parohia Lemnul