DAN LUCA

Uniunea Europeană a străbătut, în ultimii 15 ani, o succesiune de crize deosebit de grave, începând cu respingerea Tratatului Constituţional European din 2005. Ultimul deceniu şi jumatate ne-a arătat că procesul decizional european nu a fost corespunzător nici în direcţia anticipării strategice şi nici în susţinerea unor acţiuni care să satisfacă statele membre şi cetăţenii. Acum, actualii lideri europeni îndeamnă la „a vorbi despre Uniunea Europeană“. A trecut vremea vorbelor de dragul vorbelor. Acum e nevoie de gândire creativă, inovare, viziune, de acţiune constructivă a tuturor cetăţenilor europeni pentru reconstrucţia UE. Modul cum a fost concepută actuala Conferinţă privind viitorul Europei nu oferă sugestii despre o viziune a integrării europene, organizatorii chiar evitând-o intenţionat. Există impresia că se apelează la metode populiste şi se doreşte obţinerea opiniilor despre cum vor cetăţenii să-şi trăiască viaţa socială (ceea ce se întâmplă la nivel local, regional şi naţional), nu despre cum ar trebui să fie şi să funcţioneze Uniunea Europeană pentru a fi capabilă să furnizeze bunurile comune europene. Actualii lideri europeni sunt reţinuţi în a propune şi o discuţie despre identitatea europeană, inclusiv ce înseamnă ½calea de viaţă europeană½. Dacă analizăm actuala societate europeană, observăm un fenomen nou, care trebuie ascultat şi înţeles. Pe fondul crizei pandemice, toţi mai mulţi – şi în special tineri – vor să dezvolte real proiectul european. O putem numi Mişcarea Constructivă Europeană. Se doresc analize clare despre oportunităţile proiectului comun european, se doreşte viziune. Nu sunt nici federaliştii, şi nici interguvernamentali ştii, ci sunt europenii sinceri şi realişti… (va urma)