Multe s-au schimbat în viață și în presă, însă bucuria weekend-urilor sportive a rămas nealterată. Pentru mine, și pentru mulți pasionați ai fenomenului, finalurile de săptămână aduc frumusețea întrecerilor fotbalistice, pasionante la orice nivel. Mă bucur să văd cum sportul rege reia legături de suflet în comunitățile rurale dâmbovițene. Un sentiment de apartenență locală, ale unor oameni cu trăiri speciale și bucurii simple.

Printre ei, mulți copii, doamne și domnișoare, care iau cu asalt stadioanele comunale. Întrerupt pentru o vreme, din cauza pandemiei sau din alte motive, sportul produce din nou pasiune și interes. În cele câteva ore petrecute în fotbalul mic, am avut senzația că mă întorc în anii copilăriei. Când stadionul era duminica punctul de atracție al comunității.

Cu personaje vesele, simpatice și gălăgioase, care trăiesc meciurile de fotbal ca pe o mare sărbătoare. Am văzut mulți tineri la mișcare, în jurul echipelor, la jocuri. O emulație frumoasă, poate nebănuită în urmă cu doi ani. Se înțelege, nu-i totul de poveste în fotbalul mic, dar până și disputele sportive au rostul și farmecul lor. În plus, e tare frumos pe la sate, în perioada asta a anului.

Toamna rămâne anotimpul preferat, cu parfumul și legendele ei. Iar acum se desfășoară în toată splendoarea, generând peisaje angelice, care îți taie răsuflarea. Să ne bucurăm sincer! Să trăim frumos! Să nu ne abandonăm pasiunile!