GEORGE COANDĂ

Ei bine, în infinita Sa bunătate, Tatăl Ceresc a hotărât să-mi ofere privilegiul unei existenţe pământeşti îndelungate. Atât de îndelungată, nesperat, încât, în deplinătatea facultăţilor mele mentale, am trăit, din anotimpul copilăriei şi până acum, în anotimpul senectuţii octogenare, un apocaliptic război mondial, al doilea din secolul XX, două mari cutremure, în 1940 şi 1977, o revoluţie românească în 1989, am trecut, uite că trec şi acum, prin două sisteme/ vremuiri politice, socialistă/ comunistă (democraţie populară) şi capitalistă (democraţie neoliberală), cu altoiul său neomarxist globalizator (New World Order). Şi, de la tinereţe până la bătrâneţe, de câteva ori, bisturiul chirurgului mi-a lăsat pe trup şi înlăuntrul lui, pe coloana vertebrală, pe canalul coledoc, şi pe inimă, semnele supravieţuirii miraculoase asemenea unui magic chirurgoalfabet hieroglific. Din toate aceste întâmplări lecţii de viaţă am avut răbdarea şi inteligenţa să trag câteva, şi esenţiale, şi necesare învăţături. Una, însă, a fost/este de căpătâi, socratică: să ştii a te cunoaşte pe tine însuţi, şi, cunoscându-te, să ai curajul, fără disperare, să-ţi înfrunţi cu demnitate destinul pândit de capcanele existenţiale de tot felul. Dar de o pandemie n-am avut parte. Uite că, acum, la sfârşitul celui deal doilea deceniu al primului secol al celui deal treilea mileniu după Hristos, am parte şi de această experienţă din care, de bună seamă, voi mai trage o învăţătură. Şi mă întreb, deloc retoric, ci cu îngrijorare, dacă Omenirea va şti să tragă, la rându-i, dacă marile cancelarii (politokratorii), şi nu numai, dar şi cavalerii apocaliptici ai globalizării (corporatismul multinaţional, moguli financiari) vor încerca să priceapă ceva din acest război mondial biologic dezlănţuit de un virus purtând coroana (încornoratura) uneia dintre fiarele prorocite în Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul, aducătoare de molimă („o bubă rea şi ucigătoare s-a ivit pe oameni”). (va urma)