...cu un picior în aer �i cu cel�lalt la ap�, dar pân� când fi-vom cu ambele pe p�mânt, adic� întru totul în mult-râvnitul spațiu de liber� circulație, „hai-hui” prin Europa. Am spus mult râvnitul? A�a am tot râvnit, cu o ardoare nesfâr�it�, s� ne fie deschis� poarta UE prin care, de la un moment dat, la cântecul am�gitor de sirene al st�pânilor de planta�ii din fascinantul Occident, mase de români au luat-o la fug�. Au sperat s-o duc� tot într-o fericire.

Și de la un alt moment dat, �i noi, cei r�ma�i acas�, �i cei din noile Românii din cizma italic�, �i din �ara lui Don Quihote, �i din Hexagonul galic, �i din ploioasa insul� a lui Shakespeare, etc, am sim�it cum o imens� dezam�gire ne cuprinde precum amarul din gur�. Mul�i români se vor acas�, dar patria a devenit o mam� vitreg� din pricina idio�ilor utili care au guvernat-o �i au adus-o la sap� de lemn. Iar cei de-am r�mas pe meleagul str�mo�esc, vedem/sim�im cum Înalta Poart� de la Bruxelles/Strasbourg ne tot ordon� (cic�… ne recomand�) s� facem pe placul/interesul altora.

Ok! Iat� c�, din miezul de noapte dintre 31 martie, la o zi de 1 aprilie (aten�ie maxim� la p�c�lelilor!) circul�m deocamdat� pe calea aerului �i pe calea m�rii, liberi ca pas�rea cerului �i ca pe�tii în valuri, în Europa schengenizat�, românii exultând pân� la proba contrarie. C�ci, ni�te riscuri exist� – �i, sincer, m-a� bucura s� nu fie astfel – �i anume o anumit� invazie migra�ionist� f�r� opreli�te, p�trunderea masiv� a „mor�ii albe”, de�ertificarea de români a României.

A�a c� eu sunt circumspect, manifestându-mi o satisfac�ie temperat�. �i mi-e team� s� nu sim�im o dramatic� dezam�gire �i pe „Calea Schengen”. Pân� una-alta, cum se zice, o f�cur�m �i pe asta, �i tot cum se zice, om tr�i �i om vedea. Nu �tiu cât este o victorie, c� deocamdat�, suntem cu un picior în aer �i cu cel�lalt la ap�, dar m� rog, ni s-a dat �i nou� o bucurie european�.

(va urma)