Prin 1988, aflându-mă într-o vizită de documentare la Întreprinderea de Strunguri Automate / SARO Târgoviște, o perlă a coroanei industriei românești și una dintre cele mai performante din Europa, directorul de atunci, la un moment dat în discuție, a făcut afirmația: „Știți, regina Marii Britanii este cu ochii pe noi!”. Iar eu l-am privit ușor amuzat și i-am zis directorului că a făcut o glumă și că am luat-o ca pe o metaforă.

Directorul nu și-a pierdut cumpătul și a ținut-o pe a lui, că, la Palatul Buckingham, dom’le, există o uimire, și anume cum de este posibil ca într-un orășel din România – fie el și capitală de județ – de Târgoviște fiind vorba, la o întreprindere de strunguri să se producă arbori cotiți pentru nave maritime. În Europa, puține state erau în stare să producă așa ceva, iar Regatul Unit al Marii Britanii era unul dintre cei mai puternici, dacă nu cel mai puternic. Și, deodată, mai apărea un concurent pe piață.

Cum regretata regină Elisabeta a II-a era, firesc, foarte bine informată ca șef de stat, și încă al unuia cu statut strong, de mare putere mondială, nu mă îndoiesc că, fie de către servicii, fie de către guvern, să i se fi adus la cunoștință îndrăzneața faptă industrială de la Târgoviște. Mai ales că regatul său, de la celebra vizită a lui Nicolae Ceaușescu – a se reține, vizită de stat! – fiind invitat de Majestatea Sa, a avut o relație economică fructuoasă cu România socialistă. Very well, dar nici așa să-i facă pe piața construcțiilor navale concurență la unul dintre produsele britanice și de faimă, și de tradiție.

Din păcate, iscusiții „industriași” de la SARO n-au mai avut timp să o țină multă vreme pe ilustra regină a UK și Commonwealth-ului cu ochii – uimiți, nu-i așa? – pe Târgoviște, că a avut loc o revoluție în România, urmată de o privatizare asasină, iar SARO a dispărut ca și cum n-ar fi fost, și o dată cu ea, și producția de arbori cotiți. Iată, mi-am adus aminte de întâmplarea gazetărească de acum 34 de ani, acum, când marea și înțeleapta regină a UK și Commonwealth-ului a părăsit această lume atât de zbuciumată, plânsă de o planetă întreagă, lăsându-mă impresionat de ceremonialul regal al înmormântării.

Rafinament, exactitate, smerenia unei întregi națiuni. Parcă nu numai britanicii, dar și Omenirea a simțit / înțeles că, odată cu plecarea în eternitatea lui Dumnezeu a reginei Elisabeta a II-a cea Credincioasă, s-a sfârșit o epocă din istorie. Și, ca român, din mândrie patriotică, aș fi vrut, dacă nu s-ar fi întâmplat „schimbarea de lume” din decembrie 1989, ca regina să fi stat cu ochii pe Târgoviște, apreciind, sunt sigur, isprava industrială de la SARO, cu surâsul său atât de cald. Dar n-a fost să fie. God save the Queen! Dumnezeu să o păzească pe Regină!