GEORGE COANDĂ

Cum de câtva timp lucrez la ediţia definitivă a „Istoriei Târgoviştei”, fapt pentru care încerc să aduc la zi evoluţia fostei mari, legendarei Cetăţi de Scaun voievodale în ceea ce priveşte contemporaneitatea cea mai stringentă, constat nu numai cu consternare, dar şi cu durere în suflet, că economic, industrial, este în prăbuşire. Dacă edilitar Târgoviştea cunoaşte o remarcabilă „schimbare la faţă”, europenizându-se în cel mai benefic sens al cuvântului, în ceea ce priveşte populaţia, acesta scade odată cu dispariţia locurilor de muncă în sectorul industrial productiv. În ultima statistică deja au dispărut întreprinderi performante care asigurau cândva zeci de mii de locuri de muncă, dar care aduceau şi o contribuţie financiară mănoasă (taxe şi impozite) atât la venitul comunităţii târgoviştene, cât şi la cel de statului. Când scriu acest editorial am în faţă statistica amintită mai înainte şi constat, repet, cu durere în suflet, da, dacă vreţi şi din „patriotism local”, că nu mai văd, de pildă, Întreprinderea de Utilaj Petrolier (celebra UPET), Întreprinderea de Strunguri SARO, Întreprinderea ROMLUX şi alte câteva cândva de renume, în schimb au apărut fel de fel de magazine şi depozite de desfacere a unor produse alimentare şi industriale, şi unităţi ale unor „lanţuri comerciale” din Occidentul Europei, şi nu mai zic de o puzderie de retaileri. Deci, a crescut consumul dar nu şi producţia industrială, ceea ce nu numai pentru o ţară, dar şi pentru o localitate duce la o gravă debalansare economică. Desigur că, în privinţa debalansării economice a Târgoviştei, vinovaţii sunt toţi guvernanţii de după 1989 care au trădat INTERESUL NAţIONAL al românilor – vă mai amintiţi de codul distrugerii lansat de Petre Roman, cum că industria românească este un morman de fier vechi -, şi, implicit, partidele politice. Şi n-a plătit nimeni pentru dezastru. Uimitor, nu? Sigur, mă bucur ca istoric al Târgoviştei că, edilitar, de pildă, se reabilitează Curtea Domnească, dar nu pot fi fericit pe deplin – şi statistica este de necombătut – când industrial devine o amintire. Dar încă mai sper...