Dintre sfinţii care îmbodobesc calendarul creştin, la loc de cinste se află Sf. Ioan Botezătorul, cel în cinstea căruia Biserica a închinat şase sărbători: Zămislirea – 23 septembrie; Naşterea – 24 iunie; Soborul – 7 ianuarie; Tăierea capului – 29 august; Prima şi a doua aflare a capului – 24 februarie; A treia aflare a capului – 25 mai. Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul (24 iunie) este sărbătoarea religioasă care ne aduce aminte de naşterea celui care a fost nu doar Botezătorul Domnului, ci şi Înaintemergătorul Său aşa cum avea să proorocească chiar tatăl său, preotul Zaharia: „Iar tu, pruncule, prooroc al Celui Preaînalt te vei chema, că vei merge înaintea feţei Domnului, ca să găteşti căile Lui” ( Luca 1, 76). Despre Naşterea Sf. Ioan ne relatează Sf. Luca în Evanghelia sa, de unde autorul inspirat fiind de Duhul Sfânt ne spune că ea a fost vestită de către Arhanghelul Gavriil cu şase luni înainte de a merge la Nazaret ca să o vestească pe Fecioara Maria că a fost aleasă de Dumnezeu ca să-L nască pe Mântuitorul. Părinţii săi au fost: Sf. Zaharia, preot în templul din Ierusalim şi Sf. Elisabeta, care a fost sora Sf. Ana, mama Maicii Domnului. Durerea lor cea mai mare era aceea că nu aveau copii, deşi: „erau amândoi drepţi înaintea lui Dumnezeu, umblând fără prihană în toate poruncile şi rânduielile Domnului” ( Luca 1, 6).În vremurile acelea femeia stearpă era privită cu dispreţ, era criticată şi nu i se acorda cinstea cuvenită. Dacă naşterea de prunci era privită cu bucurie mare ca semn al binecuvântării lui Dumnezeu asupra acelei familii, lipsa naşterii copiilor într-o familie era văzută ca un blestem pentru anumite păcate, atâta timp cât respectiva familie nu putea oferi societăţii măcar un copil. Cu toate acestea Zaharia şi Elisabeta se rugau lui Dumnezeu cu toată credinţa şi nădăjduiau că într-o zi, rugăciunile lor fierbinţi vor deschide uşa milostivirii lui Dumnezeu care le va binecuvânta familia cu prunci. Îngerul Gavriil îl vesteşte pe preotul Zaharia că Dumnezeul Iubirii şi-a plecat urechea la rugăciunile lor, astfel că Elisabeta va naşte un fiu al cărui nume va fi Ioan. Acesta nu era unul oarecare, ci unul care, atunci când va creşte va avea un rol important în istoria mântuirii neamului omenesc. Evaghelia care se citeşte la Sf. Liturghie în această zi de sărbătoare sădeşte în sufletele credincioşilor următoarele învăţături: • naşterea Sf. Ioan Botezătorul a avut loc în chip minunat, căci aşa cum relatează Evanghelistul Luca: „Elisabeta era stearpă şi amândoi erau înaintaţi în zilele lor” ( Luca 1, 7). Cu toate acestea Dumnezeu, în atotputernicia Sa a dorit să arate o dată în plus că: „Cele ce sunt cu neputinţă la oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu” ( Luca 18, 27); • rugăciunea smerită şi ancorată în credinţă primeşte răspuns de la Dumnezeu; • copiii sunt binecuvântarea lui Dumnezeu şi fiecare dintre ei este candidat la sfinţenie;• Dumnezeu nu alege pe cei desăvârşiţi, ci îi desesăvârşeşte pe cei aleşi, aşa cum a făcut cu Zaharia şi cu Elisabeta care erau bătrâni, dar cărora Dumnezeu le-a dăruit un fiu: pe Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului.Această sărbătoare mai este numită în popor Sânzienele sau Drăgaica, de la numele plantei care creşte prin livezi, fâneţe, pe marginea drumurilor, prin păduri şi pe lângă garduri. Planta are doua denumiri zonale: sânziana (Oltenia, Banat, Transilvania, Bucovina, Maramureş, nordul Moldovei) şi drăgaica (Dobrogea, Moldova de sud şi centrală, Muntenia). Plantele albe sau galbene înfloresc în a doua parte a lunii iunie şi sunt folosite pentru tratarea mai multor afecţiuni, dar şi în cosmetica naturistă.Ziua de 24 iunie este declarată ca fiind şi Ziua Universală a Iei, zi care este marcată de comunităţile româneşti din toată lumea.

Pr. Ciobanu Cătălin, Parohia Vişina 2