Marile sărbători închinate Maicii Domnului sunt în număr de patru și ele actualizează momentele principale ale vieții și lucrării sale, ce aparțin planului providențial al iconomiei mântuirii: Nașterea sa, Intrarea în biserică, Buna-Vestire și Adormirea sa. Astfel, cea dintâi mare sărbătoare din anul bisericesc ortodox este Naşterea Maicii Domnului, prăznuită la 8 septembrie. Se cuvenea, de altfel, să întâlnim sfinţenia Maicii Domnului din cele dintâi zile ale anului nou bisericesc, Maica Domnului fiind sfinţenia omenească cea mai înaltă, cunoscută şi preacinstită de întreaga Biserică Creștină. Cinstea pe care o dă Biserica Maicii Domnului se numeşte supravenerare, preacinstire sau supracinstire, deoarece s-a învrednicit să fie aleasă de Dumnezeu a fi Maica Fiului Său, care a luat trup omenesc într-însa pentru a mântui neamul omenesc.

Prin Maica Domnului, Dumnezeu S-a pogorât până la noi şi firea noastră s-a ridicat până de-a dreapta măririi întru cele înalte, până de-a dreapta lui Dumnezeu-Tatăl. Firea cu care este îmbracat Hristos astăzi, adica firea omenească fără de păcat, a luat-o din preacuratele sângiuri ale Maicii Domnului. Comoara şi vistieria tuturor darurilor Duhului Sfânt a fost Maica Domnului.

Maica Domnului este a patra faţă duhovnicească din Împărăţia lui Dumnezeu. Întâi este Tatăl, Fiul şi Duhul Sfant, adica Sfânta Treime, Cea de-o Fiinţă şi nedespărţită, iar apoi următoarea este Maica Domnului.

Biserica cântă neîncetat: „Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii şi mai marită fără de asemanare decât serafimii...”, pentru că Maica Domnului a purtat în pantecele ei pe cel ce a zidit serafimii şi heruvimii din nefiinţă. Ea n-a purtat un sfânt în pantecele ei, ci pe Însuși Fiul lui Dumnezeu, pe Cel ce a facut heruvimii şi serafimii numai cu gândirea.

Maica Domnului este Împărăteasa Heruvimilor, împărăteasa a toata făptura, cămara întrupării lui Dumnezeu-Cuvântul, uşa luminii și a vieții, pentru că Viaţa-Hristos prin ea a intrat. Totodată, ea este Mireasa Tatălui, Maica Cuvântului şi Biserica Duhului Sfânt, este mama noastră, care are milă de săraci, de văduve şi de bolnavi.

Îngerul Gavriil, trimisul Domnului, i s-a închinat şi a salutat-o cu cuvintele „Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei. Iar ea, văzându-l, s-a înspăimântat de cugetul lui şi cugeta întru sine ce fel de închinăciune poate să fie aceasta” (Luca 1, 28-29).

Maica Domnului a fost şi este locaş al dumnezeieştii Treimi. Aşa i-a spus îngerul când Preasfânta Fecioară a întrebat la Buna Vestire „Cum va fi aceasta de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?”. Ea a auzit de la înger atunci: „Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri, de aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine Fiul lui Dumnezeu se va chema” (Luca 1, 34-35). Devenind locaş al Preasfintei Treimi, Maica Domnului poate să ne ajute să ni se curăţescă şi mintea noastră, ca să devenim locaşuri ale Preasfintei Treimi. Şi locaş al Preasfintei Treimi, Maica Domnului este în veşnicie: „curăţeşte mintea mea cea întinată cu tot felul de păcate şi o fă locaş înfrumuseţat al Preasfintei Treimi”, se roagă Biserica prin frumoasele sale alcătuiri imnografice.

Însuşi numele Sfintei Fecioare - Maria înseamnă Doamnă, Stăpână, cea Aleasă. Şi, într-adevăr, a fost o persoană aleasă și distinsă. La aceasta se referă psalmistul când o numeşte „Aleasa Domnului” şi „Regina care stă de-a dreapta, îmbrăcată în haină aurită şi prea înfrumuseţată” (Ps. 45, 10-18).

Biserica o preaslăvește pe Pururea Fecioara Maria prin cuvintele troparului: „Naşterea ta, de Dumnezeu Născătoare, bucurie a vestit la toată lumea. Că din tine a răsărit Soarele dreptăţii, Hristos Dumnezeul nostru. Şi dezlegând blestemul a dat binecuvântare şi stricând moartea ne-a dăruit nouă viaţă veşnică”.

Ca în fiecare an, toamna târgovişteană aduce, odată cu primele frunze ruginii, acest eveniment cu dublă conotaţie: ziua de 8 septembrie – Ziua Naşterii Maicii Domnului şi, în acelaşi timp, Ziua Municipiului Târgovişte, oraş aflat sub mâna protectoare a Maicii Sfinte.

Să serbăm cu bucurie sfânta zi a Naşterii Maicii Domnului, s-o lăudăm cu cântări duhovniceşti, să cădem în genunchi înaintea sfintei sale icoane şi să binecuvântăm pe aceea pe care îngerii o laudă în ceruri. Să o venerăm cu toată evlavia şi cu toată dragostea, căci prin mijlocirile ei ne facem fii iubiţi ai lui Dumnezeu, ne umplem de darurile cereşti şi ne curăţim inimile, mărturisind-o ca Maica lui Dumnezeu.

Pr. lect. dr. Cosmin Santi , Parohia Eroilor din Târgoviște