❚ S-a ales praful de toată moștenirea culturală și istorică adunată cu grijă și atenție într-o instituție muzeală unică în România ❚ Biata Târgoviște, leagăn al tiparului și al tipăriturilor, și-a aruncat la coșul incompetenței o clădire monument care păstra dovezile unei epoci exemplu de spiritualitate și de prețuire pentru popor ❚ Pentru clădirea care adăpostea acest muzeu, revendicată, nu a putut smulge actuala administrație un leuț din miliardele fără număr făcute praf și pulbere pe lucrări nefolositoare sau prost executate ❚ Muzeul Tiparului este astăzi cârciumă, rupt spiritual de Muzeul Scriitorilor printr-un ordinar gard de plasă, ca o prăpastie între două lumi paralele

Muzeul Tiparului și al Cărții Vechi Românești, instituție de profil unică în țară, aflat în același perimetru cultural, dar și spațial cu Muzeul Scriitorilor Târgovișteni, a dispărut, ca atâtea alte instituții din municipiul Târgoviște, sub deciziile unei administrații nepăsătoare și cinică. Deși banul public a fost dirijat cu grămada către tot felul de lucrări care mai de care mai nefolositoare sau, mai grav, extrem de prost executate, nu s-au găsit resursele pentru a fi achiziționată o clădire monument istoric, o emblemă a culturii și civilizației, un spațiu care adăpostea primele tipărituri din fiările Române, monument de arhitectură în stil neoromânesc, ridicat în secolul XIX, peste beciurile zidite în 1668 de postelnicul Constantin Cantacuzino.

Aici existau expuse lucrări originale, cărți de o valoare istorico-documentară inestimabilă, de la primele tipărituri ale lui Macarie de la Mănăstirea Dealu („Liturghierul” – 1508, „Octoihul” – 1510, „Evangheliarul” – 1512), originale sau în facsimil, până la „Îndreptarea legii” – 1652, „Învățăturile filozoficești” – 1713 etc., Târgoviștea fiind leagănul tiparului românesc. Mai erau expuse uneltele tipografilor, printre care vignete, o tiparniță copie de la anul 1708, dar și cărți religioase realizate la Târgoviște la comanda unor țări creștine care apreciau ce se întâmpla aici.

„La Târgoviște au luat ființă și primele biblioteci umaniste din fiara Românească, între care cea a lui Udriște Năsturel (n.n. – ilustrate documentar în muzeu, unde elevii școlilor din județ participau la lecții și activități moderne, susținute de muzeografi și de profesorii lor), cuprinzând manuscrise și tipărituri”, precizează istoricul dr. Nicolae Stoicescu de la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” al Academiei Române, pe care l-am citat pentru o mai bună edificare a cititorilor asupra însemnătății istorice și culturale, zestre inestimabilă pe care o reprezenta acest muzeu.

Clădirea sa a devenit azi, ce credeți, o cârciumă, ruptă spiritual, cu brutalitate, de casa lui I.Al. Brătescu- Voinești care adăpostește Muzeul Scriitorilor. S-au îngropat tradiția culturală și educațională a unei instituții, repetăm, unică în România. O moștenire aruncată cinic la coș, sub administrația portocalie de astăzi. Cui mai vine rândul și dacă va mai rămâne ceva neatins de bocanci în acest municipiu rămâne de văzut...