George Coandă

Îmi pare rău s-o spun: românii suferă de o meteahnă de care încă nu sunt în stare să se lepede – indisciplina. Pentru ei, democrația înseamnă a-ți face de cap, de a lua în derâdere legile pe care le consideră facultative și, atâta vreme cât șefii – este un apelativ generalizat paradoxal: respectuos – peiorativ – mai ales cei cu responsabilități ocârmuitoare prin guvernare și Parlament le folosesc după bunul lor plac, asta e, pace și la revedere.

Nici chiar de ordonanțele militare din vremea asta a coronavirusului n-au avut nicio sfială, că, vezi dom’le, bâzdâgania asta invizibilă n-o să le pape micii și friptanele, sfârâind vesel pe grătare la iarba verde românească, că doar venit-a primăvara și nici piedică n-o să le pună la picioare umblând ei brambura, polițiștii și militarii netrezindu-le nicio sfială. Nu-i așa, românul este un om liber. Zice el... disident, post revoluție, ce naiba, doar am scăpat de Ceaușescu! Hai la lupta cea mare!