Evanghelia din Duminica a II-a după Rusalii ne vorbeşte despre chemarea la apostolat a ucenicilor Mântuitorului nostru Iisus Hristos, fiind o etapă a unui plan de mântuire a lumii, o împreună lucrare a lui Dumnezeu cu oamenii. Prin această chemare a ucenicilor la apostolat, Mântuitorul Iisus Hristos pregăteşte taina constituirii Bisericii Sale. Mai întâi cheamă pentru apostolat sau misiune un grup restrâns de doisprezece ucenici, care vor deveni apostoli (trimişi sau misionari) ai lui Hristos, formând nucleul conducător al Bisericii Sale. Iar în ziua Pogorârii Duhului Sfânt peste aceşti Apostoli se constituie Biserica lui Hristos, care se extinde prin mulţimea celor care cred în Iisus Hristos şi se botează în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh. Acest lucru îl observăm în Evanghelia de astăzi, unde Mântuitorul ne arată primii paşi făcuţi pentru constituirea Bisericii Sale ca adunare a oamenilor în iubirea Preasfintei Treimi. Taina Bisericii începe odată cu Întruparea Fiului lui Dumnezeu şi se extinde apoi prin lucrarea Sfântului Duh în oamenii care vor crede în El, Biserica fiind trupul tainic al lui Hristos care este Capul ei, astfel Biserica se întemeiază pe Persoana, învăţătura şi lucrarea Domnului Iisus Hristos şi pe legătura vie a oamenilor cu El prin Duhul Sfânt. În acest sens Biserica trăieşte din harul Domnului nostru Iisus Hristos prin care se arată dragostea lui Dumnezeu-Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh cum se vede în binecuvântarea pe care Sfântul Apostol Pavel o adresează creştinilor din Corint ( cf. II Corinteni 13,13). Mântuitorul este cel care cheamă pentru apostolat sau misiune, ne arată cum îi alege pe primii Săi ucenici. Nu le promite nici averi, nici ranguri, nci viaţă uşoară şi comodă, doar le spune: ,,Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni”(Matei 4,19). Astfel ei au simţit că Iisus are în Sine cuvintele vieţii veşnice, deoarece El este Cuvântul veşnic al lui Dumnezeu şi Izvorul vieţii veşnice, după cum spune: ,,Eu sunt învierea şi viaţa, cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi”(Ioan 11,25). De aceea Mântuitorul îi învaţă pe ucenici că la cuvântul bun trebuie să adauge şi fapta cea bună, de ajutorare a oamenilor bolnavi şi întristaţi. Această evanghelie a fost trăită cu sfinţenie şi transmisă cu jertfă de către sfinţii lui Dumnezeu din popoare diferite, dintre care fac parte şi sfinţii din neamul românesc. Prin aceştia, poporul nostru are în cer mai mulţi mijlocitori sau rugători pentru el în faţa Preasfinţei Treimi, pentru ca el să-şi păstreze credinţa ortodoxă, să o transmită generaţiilor tinere, să cultive sfinţenia vieţii şi faptele iubirii milostive. Duminica aceasta ne arată că si noi putem deveni ucenici adevăraţi ai Mântuitorului, fiecăruia dintre noi fiindu-I adresată chemarea mântuitoare de a lăsa toate şi de a-I urma Lui pe calea cea slăvită a Crucii şi a Învierii. Pr. Popescu Ciprian, Parohia Pietroşiţa I