România se află, și-mi pare rău s-o spun, trăgând astfel un semnal de alarmă de maximă urgență în fața unei perspective sumbre: dispariția ca stat. Și una dintre pricini este nenorocita de dezbinare / dezunire a românilor. O stare de sfărâmare a statului, a unității sale, programată din afară și susținută de niște nemernici politici din lăuntru.

Este de-a dreptul halucinant să știi că în cei 32 de ani care au trecut  de la așa-zisa „revoluție română” din decembrie 1989, de fapt scopul a fost și este neantizarea statului unitar român. A venit vremea să nu ne mai facem că nu știm și că integrarea noastră în NATO și-n UE ne va salva ca stat și ca națiune. Haideți să ne trezim din amăgire! Iată, tot ce s-a întâmplat / se întâmplă, începând cu procesul nenorocit de privatizare și până la cedarea unei părți a suveranității naționale la dispoziția Bruxelles-ului nu este altceva decât, ipso facto, distrugerea statului unitar român.

S-a spus/se spune că marii oameni politici români care au făurit unitatea românească statală modernă și Independența au fost masoni. Ei, da, au fost masoni de bine. Și masoneria din care au făcut parte a fost una de bine pentru români. Dar tâlcul aducerii la cunoștința publică a apartenenței lor la masonerie este acela de a „deconspira” că statul național unitar modern România este o făcătură, că niște puteri ale vremii au avut nevoie, geopolitic privind apariția acestei Românii, de acest stat... inventat. „Deconspirarea este, însă, o făcătură, un fals grotesc.

Căci acei masoni, patrioți cu trup, cu suflet și cu fapta, s-au numit Mihail Kogălniceanu, Ion C. Brătianu, Vasile Alecsandri, C.A. Rosetti, Ion Ghica, Grigore Alexandrescu și „domnul Unirii”, Alexandru Ioan Cuza. Ei au zidit, în 1859, „Unirea-n cuget și-n simțiri”. Și fără această acțiune-sentiment, care astăzi lipsește, având niște oameni politici nevolnici, mulți trădători învederați, România este pierdută. Și ca să fie salvată, ne trebuie niște masoni patrioți ca cei de la 1859. Dar de unde să-i luăm? Pe unde vor fi fiind?