Extinderea zonei euro este un subiect de actualitate, dar nu toate țările europene văd acest proces la fel. România ar trebui să facă din adoptarea monedei euro un obiectiv strategic care să susţină creșterea și dezvoltarea economică durabilă şi stabilă. La mai mult de șase decenii de la constituirea sa, spațiul comunitar  parcurge, în perioada actuală, o nouă etapă marcată de riscuri și incertitudi generate de situația geo-politică și economică.

Efectele pandemiei de Covid-19, ale schimbărilor climatice generatoare de fenomene extreme, ale conflictului militar de la granițã, ale procesului de înlocuire treptată a surselor de energie convențională cu cele regenerabile au scos la iveala o serie de vulnerabilități sistemice cărora Uniunea Europeanã trebuie să le facă față și care îi diminuează competitivitatea în plan global. Inflația ridicată  și creșterea costului creditării pun presiune, în mod diferit, atât pe zona euro cât și pe statele membre ale Uniunii Europene aflate în afara acesteia.

Moneda comună și cadrul legal și instituțional comun fac din zona euro un spațiu economic și politic mai puțin expus riscurilor și permit atingerea unui grad de stabilitate si a unui standard de viață mai ridicat decât cel al statelor membre care nu fac parte din aceasta. Pentru România, membră a Uniunii Europene în ultimii 16 ani, adoptarea monedei comune  și a face parte din zona euro este o chestiune de timp, deoarece toate statele membre, cu excepția Danemarcei, sunt teoretic obligate să adere mai devreme sau mai târziu la uniunea monetară.