Mai întâi reamintim că prima duminică a Postului Mare se numeşte Duminica Ortodoxiei. Dar ne întrebăm: celelalte nu sunt tot ale ortodoxiei? De ce tocmai aceasta din prima săptămână a primit acest nume? Pentru că în anul 842, în săptămâna întâi a Postului Mare, în capitala Imperiului Bizantin, Constantinopol, care a fost peste 1000 de ani capitala Ortodoxiei în duminica de astăzi, fiind împărăteasă Teodora – soţia împăratului iconoclast Teofil - care era foarte credincioasă şi în taină avea în cămara ei multe icoane sfinte ascunse, ca nu cumva bărbatul ei rău şi necredincios să le ardă, să le distrugă. Şi istoria ne spune că el a murit ceva mai devreme, şi s-a chinuit foarte mult acest împărat Teofil. Însă, înainte de clipa morţii împăratului, Teodora, care era ortodoxă pe ascuns, a luat icoana Maicii Domnului cu Mântuitorul în braţe şi a atins-o de gura ticălosului Teofil, care toată viaţa a distrus icoane şi sfinte moaşte. Şi, zice, aşa şi-a dat duhul. Şi a rămas ea împărăteasă o vreme şi a hotărât împreună cu patriarhul Constantinopolului şi cu tot clerul de atunci ca în săptămâna întâi, deci cum e astăzi, în prima duminică, să facă o mare procesiune cu sfintele icoane. A dat poruncă în toată împărăţia Bizanţului să se scoată sfintele icoane care au mai fost salvate şi scăpate, să se scoată şi să se facă o mare procesiune prin centru, prin tot Constantinopolul, şi apoi, la orele de dimineaţă, să intre cu toate aceste icoane în biserica cea mare a Sfintei Sofia. Şi s-a început apoi Sfânta Liturghie arhierească, fiind de faţă toată elita sfinţilor care au pătimit pentru icoane din cei care mai trăiau, împreună cu patriarhul Constantinopolului, cu împărăteasa, cu toată suita vremii de atunci. Şi aceasta a constituit duminica întâi a Postului Mare sau Duminica Ortodoxiei. Astfel, Duminica Ortodoxiei, este duminica în care noi ne prăznuim identitatea religioasă. Pentru că azi, când noi spunem Ortodoxie, noi spunem Biserica lui Dumnezeu pe pământ, spunem dreapta credinţă mântuitoare, spunem adevăratul şi sfântul mod de a trăi creştineşte pe pământ. Iar când spunem creştini ortodocşi, noi spunem că aceştia sunt oamenii botezaţi şi crescuţi în Biserica lui Dumnezeu, că aceştia sunt fiii duhovniceşti ai lui Dumnezeu, înfiaţi de El prin Botez şi crescuţi prin Sfintele Taine şi dogme ale Bisericii, pentru ca să ajungă Sfinţii cei desăvârşiţi ai lui Dumnezeu. Pentru că Ortodoxia e Biserica şi credinţa ortodoxă e credinţa Bisericii lui Dumnezeu. Iar noi mărturisim că Biserica Ortodoxă e Biserica Cincizecimii, e Biserica tuturor Sfinţilor, e Biserica lui Dumnezeu care a ajuns până la noi şi în care noi vrem să trăim şi să ne mântuim. Sărbătoarea aceasta este pentru noi prilejul de a ne reîmprospăta credinţa printr-o sărbătoare a biruinţei ei asupra tuturor rătăcirilor şi a ne întări cu nădejdea că Dumnezeu va păstra în noi chipul Său preasfânt. Să păzim cu dragoste de Dumnezeu rânduiala Sfântului şi Marelui Post, căutând prin fapte bune să cinstim chipul lui Dumnezeu în aproapele nostru şi rugându-ne: „Pune Doamne Bisericii Tale întărire, ca să petreacă în veacul veacului, neclintită de valul eresurilor” (Condacul I, Cântarea a 5-a din Ca-nonul Utreniei Duminicii Ortodoxiei).

Pr. Bogdan Stana, Parohia Răzvadul de Jos