Fragmentul din Sf. Evanghelie care se citeşte în această duminică, în bisericile noastre, ne pune în faţă starea de-a dreapta şi starea de de-a stânga. Conştiinţa noastră ne va trimite în Rai sau în iad. Noi ne-am rugat şi ne rugăm să fim de-a dreapta.Dar, ca să fim de-a dreapta, trebuie să săvârşim faptele milei trupeşti şi sufleteşti. Faptele milei trupeşti le-aţi auzit în Sfânta Evanghelie de astăzi: să îmbrăcăm pe cel gol, să dăm de mâncare celui flămând, să adăpăm pe cel însetat, să cercetăm pe cel bolnav în spital, să cercetăm în temniţă pe cel închis şi extinzând toate acestea, să facem binele celui ce are nevoie de bine. Faptele milei sufleteşti sunt, în principal: îndreptarea celui care este pe cale greşită, îndreptarea indiferentului, îndreptarea necredinciosului, îndreptarea celui care crede că el este totul, trezirea lui. Acestea sunt fapte ale milei sufleteşti. Dacă am făcut binele, pentru noi Înfricoşătoarea Judecată a lui Hristos nu va mai fi înfricoşătoare. Pentru noi, Hristos va fi binefacere, venind pe norii cerului. Dar pentru cei care au făcut răul, va fi lucrul acesta înfricoşare. Astăzi este sărbătoarea în care noi ne gândim, fiecare: dacă în momentul acesta ar veni judecata lui Dumnezeu, unde ne-am duce noi, în alegerea noastră? Pentru că nu Dumnezeu ne va rândui la iad, ci noi ne vom rândui la iad. Cine astăzi ia aminte, la Înfricoşătoarea Judecată va sta bucuros în faţa lui Hristos. Sfântul Apostol Pavel scrie credincioşilor din Corint: „Noi toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de Judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să primească după cele ce a făcut prin trup, ori bine, ori rău” (II Cor. 5, 10). Dacă-i adevărat că toţi suntem muritori, tot aşa de adevărat este că toţi vom fi judecaţi (Evr. 9, 27). Poetul român Alexandru Vlahuţă spune: „Este o dreptate şi trebuie să vină!”. Datori suntem să lucrăm virtutea, cu convingerea că timpul pe care-l parcurgem acum în viaţa aceasta nu e altceva decât pregătirea pentru viata veşnica. Cum ne va găsi moartea, aşa vom fi judecaţi! Noi suntem smochinul cel neroditor pe care Domnul, în mila Sa, nu îl taie, ci îl mai îngăduie un timp. El adaugă mai mulţi ani la vieţile noastre. El pune mai multe prilejuri de mântuire în calea noastră. El continuă să ne invite. El continuă să ne caute. El continuă să ne cheme înapoi la Sine spre a ne pocăi şi a aduce rod (cf. Mt. 3, 8). Pocăinţa este singura cale de a scăpa de pedeapsa Dreptului Judecător, singurul mijloc care ne ajută să rămânem curaţi pentru a da răspuns bun atunci când stihiile lumii se vor schimba şi Fiul Omului va veni cu slavă, să judece vii şi morţii. Acum, cât mai avem vreme, să împlinim poruncile lui Dumnezeu, să ne îmbogăţim cu fapte bune şi să petrecem în vieţuire sfântă. În felul acesta, Hristos ne va rândui în ceata aleşilor Săi şi ne va face părtaşi la bucuria Împărăţiei Sale.

Pr. Păuna Mădălin, Parohia Chirca