Am revenit, cu mare drag, la RFI, la emisiunea „Decriptaj” a lui Ovidiu Nahoi. Am vorbit despre o criză a prețului la energie. Mulți o aruncă în dimensiunea războiului din Ucraina, pentru că e ușor să blamezi războiul și te-ai spălat pe mâini. Criza energetică este un subiect de prima linie în fiecare țară și, bineînțeles, la Bruxelles.

Aș putea spune că se discută mai mult la Bruxelles despre criza energetică decât despre războiul din Ucraina. Bineînțeles, atinge la buzunar fiecare cetățean, și atunci fiecare guvern, mai ales dacă în țara respectivă sunt și alegeri, se gândește foarte mult cum comunică, ce măsuri ia, ce partid, din ce coaliție... E stăpână UE / Comisia Europeană pe situație? Încearcă, și nu e ușor.

Dacă ar fi să comparăm cu alte crize majore, ne aducem aminte de 2008-2009, cu acea criză economică și a finanțărilor, în care Comisia s-a spălat pe mâini și a zis „Nu e de competența noastră. E de competență națională”. Cam așa a încercat și în 2020 cu criza pandemiei, până s-a prins după șase săptămâni că trebuie să-și asume o parte din problemă, chiar dacă politica de sănătate nu era de competență comunitară.

Ceea ce încearcă acum Comisia Europeană este să aibă leadership pe situație. Așa cum e criza, așa cum sunt competențele legislative, se încearcă să se dreagă busuiocul, să știm despre ce e vorba. Și nu e ușor. Sunt unele țări membre în Uniunea Europeană care nu joacă numai de 6 luni împotrivă, joacă așa cum vor ele.

Uniunea Europeană este un proiect, un șantier, o structură aflată în construcție, spre deosebire de SUA, de exemplu, care este fixă. Trebuie o coordonare fantastică. Despre o recesiune se vorbea deja de 2019, despre o criză economică la nivel global. La un moment dat, cetățeanul se va uita și va întreba: „Voi ce faceți acolo, la Bruxelles?”.