În fragmentul din Sfânta Evanghelie care se citește în duminica ce urmează este relatată vindecarea unui orb de către Mântuitorul Iisus Hristos, în apropiere de cetatea Ierihonului. Ceea ce ne reţine atenţia în mod deosebit este iubirea milostivă a Mântuitorului Iisus Hristos, alături de credinţa puternică a orbului care I-a cerut lui Iisus să-l vindece.

Ne spune Sfânta Evanghelie că la poarta cetății din mulțimea aceea de oameni încercați trupește, neputincioși la trup, era și un om orb. Ne spune Sfânta Evanghelie că orbul acesta, stând la poarta cetății Ierihon, asculta pașii trecătorilor și vorbele lor. Era atent. Ei bine, orbul acesta asculta despre Mântuitorul Iisus Hristos. Și-n inima și din sufletul lui s-a-nălțat o rugăciune către Dumnezeu. „Doamne, ajută-mi ca să-L laud și eu, să-L simt și eu pe Învățătorul, pe Mântuitorul Iisus Hristos”. Ceea ce nu știa el și poate, uneori și noi uităm, este faptul că orice rugăciune rostită din iubire și din dorință de a ajuta pe celălalt, se înalță la Cer, cu niște aripi diafane de lumină.

Momentul central al acestei vindecări îl reprezintă recunoaşterea de către orb a mesianităţii Domnului Iisus Hristos, căci i se spune de către mulţime că trece Iisus Nazarineanul, dar el strigă cât poate de tare şi de des: „Iisuse, Fiul lui David…”. De unde, deci, a avut el această cunoaştere dumnezeiască, căci nu-L văzuse vreodată pe Iisus Hristos! Mulţimea deşi Îl vedea şi-L urma, nu-L cunoştea pe Iisus ca Fiu al lui Dumnezeu! Dacă credinţa lui în El l-a mântuit, cum a spus Mântuitorul, înseamnă că l-a şi înţelepţit, cum zice Psalmistul: „Domnul îndreaptă pe cei gârboviţi, Domnul înţelepţeşte orbii, Domnul iubeşte pe cei drepţi” (Ps. 145, 8).

În această vindecare a orbului din Ierihon se manifestă dragostea infinită a lui Dumnezeu, compasiunea, mila lui Iisus, care nu trece indiferent pe lângă cei care se află în suferință. Prin Iisus și Tatăl suferă pentru suferințele noastre și îl trimite pe Fiul Său să ne dea viaţă veșnică, vindecare și sănătate. Această vindecare este atât un act de milă, cât și un act de putere. Este cu siguranță un act de putere din partea lui Dumnezeu, căci Iisus este Dumnezeu deplin. Dar această vindecare este și un act de putere din partea omului, căci în Iisus natura umană își află desăvârșirea.

Pr. Iulian Predica,  Parohia Mânjina