Acum câțiva ani, Herman Van Rompuy spunea că populismul este cel mai mare pericol pentru Europa. Desigur, nu există niciun politician care să nu fi fost etichetat măcar o dată drept populist.

Pericolul populismului îl putem analiza la nivel european, dar și pe structura națională.  Ceea ce este mai important este o analiză a ambelor extreme. Având în vedere că majoritatea cetățenilor nu au opinii fixe în Europa, populismul este capabil să alimenteze o spirală descendentă a euroscepticismului pentru a difuza nemulțumirea, precum și eurocinismul.

Exită însă și o laturã a federaliştilor care de multe ori poate să fie clasificată ca populism. A prezența mereu idei nerealizabile, conduce la scăderea încrederii în proiectul european. Un exemplu este necesar.

Strategia de la Lisabona, cunoscută și sub denumirea de Agenda de la Lisabona sau Procesul de la Lisabona, a fost un plan de acțiune și dezvoltare conceput în 2000, pentru economia Uniunii Europene între 2000 și 2010. Scopul său a fost de a face din UE „cea mai competitivă și dinamică economie în lume, capabilă de o creștere economică durabilă, cu locuri de muncă mai multe și mai bune și o mai mare coeziune socială”, până în 2010. Până în 2010, majoritatea obiectivelor sale nu au fost atinse. Putem să considerăm că acest proiect a fost doar o înțiativă populistă sau e bine să avem abordări mărețe ?

Urmează un an 2023 în care vom avea promisiuni enorme. E foate important însă să trecem totul printr-un filtru al realității. Nu trebuie să fim păcăliți, să plecăm la fenta cum se spune, de toți măscăricii care doresc să ne conducă destinele. Maturitatea unui popor constă în a alege liderii politici care au puterea de a implementa ceea ce promit. A valida populiști, plini de o notorietate îndoielnică, nu ajută societatea și nici binele nostru comun.

Este un semnal de a înțelege și proiectul european în profunzimea sa adevărată. Uniunea Europeană nu este colacul de salvare al discursurilor deșirate și fără sens, este un spațiu al valorilor și al implicării. O abordare pro-activă, structurată și predictibilă, în care extremele nu au nici o șansă de reușită.