De bună seamă că nu sunt într-atât de naiv încât să nu-mi dau seama că etichetările  vituperatoare pe care şi le aruncă peste gard, dar şi în piaţa publică, partidele, reciproc, sunt, aşa de ochii lumii, pentru a impresiona pe cei mai slabi de cuget, majoritatea electoratului, şi a-şi croi, astfel, un drum la guvernare sau pentru a rămâne acolo, adică la Putere.

Şi, la români, jocul acesta de-a trânta politică îmbracă forme de un penibil absolut. La urma urmelor, şi am mai marcat acest fapt de o teribilă jenă, nicio formaţiune politică nu are decât în vorbe goale, vreo doctrină distinctă evidentă de stânga şi de dreapta, ori de centru, cum încearcă să ne păcălească unii, dacă este să privim treaba asta în cheie de filozofie politică, dar nici în cheie de filozofie economică. În fond, partidele care mişună pe plaiul mioritic sunt, hai să fim cinstiţi, nişte clanuri de meschine interese economice.

Nota bene: în interesul lor şi al unor spoliatori globalizatori, deci al corporatismului multinaţional. Şi, dacă, întâmplător, în băncile parlamentare pătrunde şi vreun partid cu mesaj patriotic, căci, da, întâmplător se mai produce şi aşa ceva, şo pe el! Nu ştiu ce înţeleg vajnicii noştri politicieni, ce-o fi în tărtăcuţa lor în ceea ce priveşte filosofia politică sau ideologia de partid, dar ca o formaţiune cu vizibile excrescențe extremiste, şi am numit USR, să acuze, de pildă AUR – vă asigur că nu mă fac avocatul acestei Alianţe, ci constat lucid doar – de extremism pentru că are un mesaj patriotic şi deconspiră devalizarea României de către unii din acuzatorii săi, este a fi martori la un teatru al absurdului şi încă unul care ne face de râsul mapamondului.

Păi dacă AUR e așa cum ziceți, măi fete şi băieţi de la USR/PLUS, de ce aţi bătut palma cu d-alde Simion şi Fârciu ca să-l daţi jos pe Câţu din Palatul Victoria? Şi să nu-mi spuneţi mie că pentru binele românilor, că, zău, nimeni nu vă crede, nici pe cuvânt de onoare. Pentru că aşa ceva vă lipseşte din casă.