GEORGE COANDĂ

Ceea ce se impune a fi relevat în claritate este altceva, un altceva extrem de important prin semnificaţia sa istorică şi pe care Moscova lui Putin, retorsional îl aruncă în capul românilor, acuzându-i că, aliaţi cu Reich-ul hitlerist, au atacat banditeşte Uniunea Sovietică/ “Măreaţa Rusie”. Ei, da, de aici pornind, haideţi să facem un gest nediplomatic, dar, în spiritul respectării stricte a adevărului istoric, să deconspirăm faptele reale şi de necontestat, orice ar zice cu ofuscare – şi nu se potoleşte zicând – Kremlinul şi istoriografia rusă care n-au reuşit şi, se pare, nici nu doresc, să se elibereze din menghina sechelelor dogmatice sovietice. La 1 septembrie 1939, Hitler atacă Polonia, reoperaţionalizând o veche obsesie pangermanistă: „Drang Osten” pentru crearea prin cuceriri a unui vast „lebensraum” spre est. La câteva zile, conform „pactului Ribbentrop - Molotov”, încheiat la 23 august în acelaşi an la Moscova, Uniunea Sovietică ocupă, la rându-i, aproape jumătate din teritoriul polonez. În baza acelea şi înţelegeri, Stalin, în 1940, care nu s-a împăcat niciodată cu pierderea Basarabiei, însuşită ilegal în 1812, printr-o vânzare a jumătăţii de est a Moldovei de către Înalta Poartă Otomană, şi revenită, în mod democratic, în martie 1918, la Patria Mamă România, Uniunea Sovietică fiind astfel alungată de la Dunărea de Jos, dă intempestiv României două ultimatumuri în 26 şi 28 iunie, cerând ameninţător ca să i se cedeze teritoriul dintre Prut şi Nistru, şi, pe deasupra, Bucovina de Nord drept... despăgubire pentru cei 22 de ani cât i-a reaparţinut României acest teritoriu. Hitler face presiuni asupra Bucureştiului ca să cedeze. Şi chiar din 28 iunie, Armata Roşie (Krasnaia Armia), nerespectând nicio clauză din cel de-al doilea ultimatum, atacă Regatul României ocupând, deci, strămoşeşti pământuri ale românilor, samavolniciile trupelor bolşevice fiind înspăimântătoare: în retragere, militarii români sunt umiliţi, ca şi locuitorii care se refugiau din faţa urgiei bolşevice.