Războiul din Ucraina a adus o poziționare europeană fantastică pentru România. Să trecem peste mesajele imediate, în special legate de imagine, și să vedem cum abordăm, structurat, această fereastră de oportunitate.

Resursele naturale, fie ele gaze naturale sau metale prețioase, devin incredibil de importante în jocul autonomiei strategice europene. România are nevoie acum de o abordare integratã, de evaluare pe termen lung a resurselor existente și potențialul acestora. Nu trebuie începute exploatări fără rost, dar nici impuse blocaje care să oprească dezvoltarea economică.

Capacitatea de prelucrare și producție devine din nou de actualitate. Anumite sectoare industriale pot să redevină prioritare, iar statul român trebuie să canalizeze sau chiar să subventioneze anumite ramuri. Mare atenție cum putem conecta industria țării la reindustrializarea europeanã. Proiectul consolidării industriei europene trebuie să fie făcută și cu România.

Infrastructura este un punct sensibil pentru România. Dacă pe aerian și rutier sunt progrese palpabile, feroviarul este încă cu cel puțin 50 de ani în urma vestului european. Cu siguranță trebuie să ne activăm mai inteligent pe acest segment, mai ales că fondurile europene abundă.

(va urma)