Apropo de găştile mafiotge proruse. Duminică, acestea, plus başcana (guvernatoarea bolşevic-secesionistă de la Comrat), reunite în alianţa politică prorusă „Pobeda” („victoria”) şi-au anunţat – ameninţare asemenea unui ultimatum – intrarea în cursa electorală împotriva Maiei Sandu şi a partidelor proeuropene, în caz de… „pobeda” („victorie”) oferind pe tavă lui Putin republica asta, vorba unui mare poet român de la Chişinău, experimentală. Ceea ce, dacă este să ne gândim serios, este posibil să se întâmple că, trădarea, înalta trădare, este asumată, argument stă faptul că, lansarea alianţei „Pobeda” a avut loc la Moscova şi nu, aşa cum ar fi fost firesc, la Chişinău, ochiului vigilent al Kremlinului nescăpându-i nici un gest al hainiţilor.

Ce ar fi de făcut? Complicat de dat fie şi cu presupusul. Speranţa ar fi ca Ucraina să reziste vreme îndelungată invaziei sălbatice, criminale, a lui Putin, obsedat de ideea fixă, psihopată, a imperiului ruso-sovietic redivivus şi a creării unei… globalizări panslave pravoslavnice. Să fim bine înţeleşi, este o idee fixă la care nu va renunţa! Reunirea cu Patria Mamă România nu cred că este – chiar dacă mi-o doresc sincer – o soluţie salvatoare în împrejurările de acum. Singura soluţie - în care cred – ar fi aderarea neîntârziată a Republicii Moldova la UE şi NATO.

Cu cât se întârzie acest proces – strategic, şi pentru Chişinău şi pentru Bruxelles, şi Alianţa Nord-Atlantică -, cu atât mai mult sporeşte înspăimântător pericolul ca acel pământ românesc înstrăinat de un monstru al istoriei, Stalin, să recadă pradă „imperiului răului”. Nu ştiu ce mai aşteaptă şi Bruxellesul, şi Washingtonul, dacă nu cumva au vreo mânăreală pe sub masă (underground) cu Moscova? Ar fi, în acest caz, o altă tragedie românească! Ei bine, SOS Basarabia! Câtă vreme încă nu este prea târziu!