Păi unde să fie? Toată suflarea românească știe: la „fier vechi”! Iar şmecheraşii din „capitalismul de cumetrie”, într-o halucinantă sălbăticie s-au îmbogăţit pentru toată viaţa. Şi pentru urmaşi. Bună ziua şi mersi şi palma-n fund. Pe vremurile (regimul politic) de altădată, mai ales în crunta ”perioadă stalinistă”, dacă îndrăzneai să mârâi arătându-ţi astfel nemulţumirea civică, erai chemat la partid şi ţi se spunea rimat – dar activiştii ăia obtuzi nici nu sesizau „umorul de situaţie” -, sunând a sinistră ameninţare: „dai în mine (adică-n partidul comunist), dai în tine, dai în fabrici şi uzine”.

În ameninţarea asta rimată se ascundea un... paradox politic şi economic. Adică, partidul milita pentru dezvoltarea industrială a ţării, dar era una grăbit forţată pentru a asigura „clasei muncitoare, forţa conducătoare a societăţii”, locuri de muncă, creându-i falsa iluzie că ea este stăpâna patriei, alţii fiind marii sorari şi beneficiari, însă şi pentru a produce pentru achitarea datoriei de război, cu precădere faţă de URSS. Şi, totuşi, forţată sau nu, această industrializare, cu deosebire după 1989, a dus cu adevărat la dezvoltarea patriei şi, până la un moment dat, la creşterea evidentă a nivelului de trai.

Acum, „partidul unic al clasei muncitoare” a dispărut de pe eşichier, iar democraţia capitalistă pluripartidistă, cu haitele de „profitori de revoluţie”, a produs, premeditat şi cu o nesaţiozitate criminală, colapsul industrial românesc. Cu adevărat, deci, s-a dat cu o frenezie idioată în fabrici şi uzine şi, ca atare, au dat în tine, românule, amărât, care nu mai eşti „forţa conducătoare a societăţii”, ci doar „forţa” pentru „maşina de vot”, şi de care nababii „vremurilor noi”/vechi, se tem de moarte ca nu cumva să le strici interesele meschine şi afacerile oneroase/odioase şi prosperul/imoralul lor nivel de trai.

Şi, dacă te încumeţi să cânţi, cu îndreptăţire, imnul „proletariatului”, ăla care începe cu îndemnul „Hai la lupta cea mare!”, cică eşti comunist, pun jandarmii şi poliţiştii pe tine, pentru „internaţionala celor ce muncesc”, ca să izbândească... internaţionala globaliştilor/neocolonialistă. Asta e, lumea se... resetează după altă partitură neomarxistă.