02.04.2015 00:19
Votați să fie... arestați!
Galerie foto
ALINA MAVRODIN VASILIU
Parlamentul României pare să funcționeze, de la o vreme, doar pentru dezbaterea, avizarea și votarea pe bandă rulantă a cererilor DNA de încuviințare a urmăririlor penale și a arestărilor de senatori și deputați.
Știm că erau prea mulți după alegerile din 2012, dar în ritmul ăsta alert, propus de DNA, n-ar fi de mirare să se înjumătățească numărul lor, ceea ce ar trebui să-i bucure pe cei care și-au făcut o profesie din a critica Parlamentul. Nu o să mă apuc tocmai eu să le iau apărarea unor aleși ai neamului, care și-au făcut evidente calcule nelegiuite în legătură cu instituția legiuitoare a României. Dar nici nu pot să nu deplâng imaginea publică jalnică pe care a căpătat-o Parlamentul de la atâta activitate… penală.
„E rău, e foarte rău, dar ne vom face bine”, a zis-o, după 100 de zile de tăcere, președintele Klaus Iohannis, scump la vorbă, cum îl știm, lăsându-ne să ne imaginăm că ar fi un „lucru bine făcut” războiul pornit de DNA cu parlamentarii învinuiți penal. Dacă bilanțul prezidențial se va face la fiecare 100 de zile, atunci nu avem decât să așteptăm până ni s-or lungi urechile ca să mai aflăm cum comentează dl Iohannis, prin viu grai și nu pe facebook, lupta anticorupție. După părerea multora, și acest „jihad” penal, ca și lipsa lui de până acum, reprezintă motive temeinice de analiză în CSAT. Asta fiindcă tot a ajuns marea corupție o problemă de siguranță națională în România, și pe cale de consecință, un atac la democrație, în cazul în care aceasta mai reprezintă o preocupare pentru clasa politică și instituțiile statului de drept.
Din acest punct de vedere, mi-ar fi plăcut ca dl Iohannis să fie mai explicit, nu neapărat mai vorbăreț, în declarația sa făcută după 100 de zile de tăcere. În țara pe care o prezidează nu trebuie sancționați public doar parlamentarii corupți, ci și acele instituții și conducerile lor care au închis ochii și au dormit în front în ultimul deceniu, făcându-se astfel complice cu grupările politice de crimă organizată. Dar cum România s-a dovedit că este o țară a extremelor, n-avem decât să acceptăm că în „buna” ei tradiție politică, ne-am ales cu un președinte zgârcit la vorbă după ce ne exasperase predecesorul lui cu a sa gură bogată în insulte și indicații „prețioase”. Ca să mă întorc la activitatea penală din Parlamentul României, fiindcă, vorba aceea, ea ne ocupă tot timpul, prevăd că, imediat după Paște, va lua o amploare nebănuită astăzi.
Mi-e greu să-mi imaginez ce vor înțelege cetățenii simpli din acest joc politic cu arme penale și dacă nu cumva următorul slogan electoral va fi „Votați să fie… arestați!”.