03.10.2022 00:10
Vlad Căruțașul, legendă adevărată, un suflet de glie
Galerie foto
* În 1961 a pictat, pe oblonul din spatele căruței, o minge și a scris: „METALUL – A”
Spre sfârșitul anilor 50, când Târgoviștea avea o față minunată prin prospera-i populație, racordată în permanență la noutățile din Orient și Occident, ce frumoasă simbioză valahă (!), fotbalul își crea un drum spre cei de sus, unii cu galoane muncitorești, alții cu galoane militărești. Era, atunci, Metalul Târgoviște în prima serie a Diviziei B, mai precis în campionatul ediției 1958-1959. Era o serie scurtă, doar 10 echipe, patru din București (Știința, Victoria, Dinamo Victoria și Cetatea), plus Jiul Craiova, Rapid Plopeni, Metalul Pitești, Oltul Tr. Măgurele, Dunărea Corabia și Metalul Târgoviște. Vom reveni la acest sezon, dar, deocamdată, să dăm Cezarului ce este al său, și să purcedem la rostul acestor rânduri.
Era nelipsit de la meciurile Metalului
Un tânăr frumos, cu alură de Hercule, posesor al unui atelaj cu doi cai superbi, execută serviciile de transportare a unor mărfuri de la magazine spre domiciliile clienților. Tânărul se numea Vlad, era din Suseni, și toată lumea din oraș îi spunea Vlad Căruțașul. Era nelipsit de la meciurile Metalului dar, ce zic eu, de la meciurile CFR-ului lui Mișu Ionescu și Mehedinți, din sezoanele anterioare Metalului. Suntem spre finalul campionatului și Vlad Căruțașul nu putea pierde marele meci cu Știința București, liderul seriei. Chiar dacă se juca la marginea capitalei, el era convins că Metalul putea promova. Trei zile la rând și-a aranjat căruța: vopsire, reparații, harnașamente, provizii, tot ce trebuia pentru o escapadă în capitală. O parte din jucătorii Metalului, printre care Urucu, Tomescu, Nițescu, Prandea (prieten cu el), Mureșan sau Chiriță, aflase de „nesăbuita” lui excursie.
În deplasare cu căruța, la București
Temerarul Vlad Căruțașu, numele real a rămas încă necunoscut, a ajuns la timp pentru meciul cu Știința. Și-a tras căruța în spatele micuței tribune, zona viitorului stadion Sportul Studențesc, și-a dat drumul cailor pe pajiștea verde, ca o masă de biliard. „La masă, dragilor”, le-a zis el celor doi „pegași”, Mișu și Gelu. Se postă pe cel mai înalt rând al tribunei și, cu un ochi pe gazon și altul spre pajiște, trăia momentul pe care îl visase de multă vreme. Și vine nebunia. Centrează, ca la carte, Prandea și Cazacu înscrie. Liniște de mormânt pe stadion. „Iha, căluții mei”. O izbucnire de răcnete, nechezături și sforăituri cuprinse mica arenă. O gașcă de câțiva nemernici se avântă spre el. Vlad nu stătu pe gânduri. Ca un disperat, se aruncă în spatele tribunei. Rămași stupefiați, sărăntocii capitalei n-au avut altceva de făcut decât să-l privească pe marele cascador cum își înhamă caii la frumosul atelaj. Apoi, a pornit spre Târgoviște.
Promovarea a venit mai târziu
La Vlăsia le-a mai dat o porție de otavă „îngerilor” lui, iar acasă, în Suseni, a aflat că Metalul a rămas în B. Chiar „nemernica” de Știința București promovase. Bănuia, totuși, Vlad Căruțașul, că se apropie și timpul Metalului. Și, așa a fost. În 1961 a pictat, pe oblonul din spatele căruței, o minge și a scris: „METALUL – A”. Din fericire, eroul nostru a trăit mult, aproape 95 de ani. L-am văzut și eu, o singură dată, când, prin 1965, pe centrul vechi, își adăpa caii cu câte o bere. Era în trafic, avea mobilă în atelaj. Să-i fie țărâna ușoară!
Vasile Neagu